"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
A sosit Expresul 2000 cu scriitori din toate țările Europei. Au venit și ai noștri: Nae Prelipceanu, Adrian Popescu și Andrei Bodiu. Mai târziu a apărut direct de la aeroport și Ion Bogdan Lefter. El nu a făcut călătoria fabuloasă de șase săptămâni cu trenul pe ruta vechiului Expres care străbătea Europa din sud, de … Citește mai mult
Cu toate că fiecare suflet salvat îmi umplea inima de-o bucurie explozivă, gândul că răul nu va putea fi stârpit nici cu legiuni întregi de recuperatori demola tot ce câștigam. Eram ca meșterul Manole, pierdeam noaptea ce construiam ziua. Eu n-aveam nicio Ană la dispoziție. Și dacă aș fi avut, unde aș fi zidit-o? Întrebarea … Citește mai mult
În acea dimineață abia trezit, am făcut ochii roată cu același sentiment al dezolării și al dorinței mărturisite în străfunduri că doresc să mor, dar moartea fizică e încă departe și din depărtarea ei chicotește pe seama penibilei mele tânjiri. Copilul încă nu se sculase, iar Diana dormea în stilul ei caracteristic, cu fața strivită … Citește mai mult
o formă de grație dacă tot ce poate fi mai brutal și mai tandru real: asigurările, rezoluțiile, promisiunile, mângâierile – palma pe omoplat, dunga din jurul degetului ars de soare, apoi cutiile mici și goale, neasemuit de frumoase, nimicurile primite în dar de la prietene, – cutii pentru inele din trecut – în filigran e … Citește mai mult
Filby a încercat să ne povestească despre un prestidigitator pe care îl văzuse la Burslem, dar, înainte de a-și termina introducerea, Exploratorul Timpului s-a înapoiat, așa că anecdota lui Filby a rămas în aer. Obiectul pe care Exploratorul Timpului îl ținea în mână era un mecanism strălucitor, metalic, de o construcție foarte delicată, cu puțin … Citește mai mult
Armatorul nu așteptă să fie poftit a doua oară. Apucă de frânghia pe care i‑o azvârlise Dantès și, cu o sprinteneală care i‑ar fi făcut cinste oricărui om al mării, se cățără pe cuiele de scară bătute în bordajul pântecoasei corăbii, în vreme ce tânărul, reîntorcându‑se la postul său de secund, lăsă conversația pe seama … Citește mai mult
Chiar și fără să fiu invizibilă, am făcut exact ce mi-a poftit inima. Am lăsat-o pe Ioana fără replica pe care o aștepta de la mine, cu gura căscată, am sărit din pat și am luat-o în jos pe scări. În bucătărie, am ignorat complet istericalele maică-mii – mi-am mai luat un suc din frigider, … Citește mai mult
Și iată-le pe cele două fete alergând prin antreu și foșnindu-și fustele (oare când se îmbrăcase Grete atât de repede?); apoi deschiseră în pripă ușa de la intrare, dar nimeni n-o mai auzi trântindu-se din nou; probabil că o lăsaseră deschisă, așa cum se întâmplă de obicei în casele unde s-a abătut o mare nenorocire. … Citește mai mult
Tata mergea drept înainte, cu pași siguri, neintimidat de străzile drepte, cu blocuri vertiginoase, care se ramificau neîncetat în fața noastră, și atât de asemănătoare, încât aveai impresia că băteai pasul pe loc. Lucru bizar, femeile nu purtau voal. Se plimbau cu chipul descoperit; cele mai în vârstă cu capul acoperit de bonete ciudate; cele … Citește mai mult
Lady Sterne insistase de la bun început că ea va suporta toate cheltuielile pentru acele câteva luni petrecute în Londra. Susținuse că pentru ea era un vis devenit realitate să aibă două tinere doamne pe care să le plimbe prin oraș și cărora să le facă intrarea în societate. Femeia nu avusese niciodată copii. Totuși, … Citește mai mult