"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Dragonul a apărut deasupra lui. Avea trei capete și aripi luminoase precum focul, roșii, galbene și portocalii. Hohotea. – Încă n-ai murit, vagabondule? l-a întrebat. Cere îndurare și recunoaște-ți vina. Poate așa nu voi cere decât o mână sau un picior. Ah, dinții ăia, dar ce înseamnă câțiva dinți? Cineva ca tine poate trăi ani … Citește mai mult
Parada s-a terminat. Peste o jumătate de oră ningea. În vreme ce mașina regelui porni pe strada Port-Palace, iar mulțimea începu să se miște aidoma nisipului rostogolit de maree, Estraven se răsuci spre mine și rosti: – Îmi faci plăcerea de a cina cu mine în seara asta, domnule Ai? Am acceptat, mai degrabă surprins … Citește mai mult
Ușa micului magazin alimentar atârnă crăpată și strâmbă în cadru. Intru precaută, știind că nu sunt prima care caută mâncare aici. Chiar lângă intrare, un carton de ouă este răsturnat. Măruntaiele galbene-verzui ale unei duzine de figurine zac pe podea, expirate de mult. Restul magazinului nu arată mai bine decât ouăle. Rafturile sunt în general … Citește mai mult
A râs, ceea ce m-a făcut să mă trag înapoi. Un râs atât de sincer, ceva foarte rar întâlnit în societatea politicoasă, mai ales când era vorba de glumele mele. L-am condus pe Monsieur Rodierre în culise și am fost uluită de imensitatea scenei, de două ori mai mare decât oricare dintre cele pe care … Citește mai mult
Mama s-a îmbolnăvit de cancer undeva prin anul 1996. Avea patruzeci și unu de ani. Faptul că am și eu patruzeci și unu de ani acum are sau nu relevanță, habar n-am. Dar merită notat măcar în treacăt. Mama, revin, a fost toată viața un om rațional. Credea în Dumnezeu, dar într-un mod al ei, … Citește mai mult
Sora mea a șovăit, apoi a alergat spre coridor, cu cămașa de noapte fluturând în urma ei. Nu știu dacă m-am mai simțit vreodată atât de singură ca în acele câteva clipe, când spaima mă strângea de gât și când soarta familiei apăsa pe umerii mei. Am dat fuga în biroul tatei și am scormonit … Citește mai mult
Este cale lungă de la omniprezența perspectivei la omniprezența iluziei. Tu și eu vedem lumea din puncte de vedere literalmente diferite, însă în fața ei fiecare dintre noi poate avea dreptate referitor la ceea ce vede. Ne aflăm în locuri diferite, asta-i tot. Într-adevăr, însăși metafora perspectivei pare o trambulină prea moale pentru orice scepticism … Citește mai mult
Norocel rămase stană de piatră. Picioarele însă îi tremurau. Peste câini se lăsă tăcerea… Fața lui Alfa – lată și turtită, de lup – era de nepătruns. Se cocoță pe stânca lui, care străjuia acum ambele Haite. Pe iarbă, lângă el, se afla Dulce, frumoasa și agila cățea, care se uita la Norocel. Acesta abia … Citește mai mult
Într-un segment de timp care a debutat sub semnul relativismului și a evoluat, rapid, înspre starea de incertitudine, cum este epoca noastră, rigoarea logică supusă tendinței de a înveșmânta categorial realitatea, inclusiv existențialul, a fost asediată când de momentul neîncrederii în limbaj („cuvântul care ascunde”: Nietzsche, Heidegger, Gadamer etc.), când de cel al „gândirii slabe” … Citește mai mult
Câtă vreme să fi trecut, și-a început vecina povestea, dar dacă astăzi Moișe își mărită fata? Trebuie să fie cam 20 de ani și mai bine. Pe strada Băii, unde era și casa noastră, s-a mutat atunci o pereche de tineri. Nu erau de prin părțile noastre și nu-i cunoștea nimeni. Moișe cu nevasta lui, … Citește mai mult