Citatul zilei – 8 iunie 2017: Acolo unde femeile sunt regi – Christie Watson

Îmi amintesc de casa noastră, cu câteva trepte sparte și un acoperiș prin care ploua înăuntru, construită în jurul unei curți interioare, unde mămica spăla orezul într-una din oalele ei; pot să jur că orez așa de curat ca al nostru nu găseai în toată Nigeria. Surorile mele, Miriam, Eunice, Rebekah, Bukky, Esther, Oprah și Priscilla pierdeau vremea privindu-se toată ziua în celelalte cratițe strălucitoare ale mamei, studiindu-și grosimea sprâncenelor, distanța dintre ochi (Bukky zicea mereu că între ochii lui Esther ai fi putut parca o mașină), forma buzelor, arcuirea genelor. Tăticul chicotea amuzat ori de câte ori le vedea cum se oglindeau în luciul oalelor, iar pe mine mă mângâia pe cap. „Frumoasa Deborah“, îmi zicea el. Eu nu mă priveam niciodată în luciul oalelor. Știam, chiar de la o vârstă atât de fragedă, că e un păcat să fii trufaș. Eram un copil inteligent, Elijah. Un copil dotat. Învățasem Biblia atât de bine, încât puteam recita Psalmii de la vârsta de un an. Nu știu dacă devenisem preferata tatei pentru că nu mă oglindeam niciodată în vreo cratiță sau, mai ales, fiindcă eram dornică să studiez Biblia. Știam însă că tata mă prefera pe mine. Și orice fată care este preferata tatălui ei crește binecuvântată, cum am crescut eu.

De fapt, noi toți eram binecuvântați. Ne plăcea școala și ne duceam la Biserica Apostolică a Întoarcerii lui Hristos, aflată la doar un sfert de ceas de mers pe jos. Dar și mai mult ne plăcea să venim acasă de la școală, ca să mâncăm împreună la masă și să ne povestim întâmplările de peste zi, apoi să citim Biblia sau celelalte cărți pe care tăicuțul ni le cumpăra de la prăvălia de lângă serviciul lui, sau cărți pe care ni le dădea mama și care fuseseră citite de atâtea ori, încât stăteau deschise, ca și cum poveștile din ele erau vii și voiau să fie auzite. Locuiam la periferia Lagosului, în cartierul Yaba, lângă stația de autobuz de pe University Road, înspre cimitir: eu, mama, tata, cele șapte surori ale mele, mătușile, bunicii și frații mei, Othniel și Immanuel, deși Othniel era ocupat cu învățătura, ca să devină farmacist, așa că era mereu plecat fie la serviciu, fie la biblioteca universitară, iar Immanuel își petrecea tot timpul cu iubita lui, care locuia pe insula Victoria. Pentru noi, iubita lui Immanuel era o enigmă și mai mare decât pasta de curățat cratițe a mamei; avusese un rol într-un clip muzical, iar părinții ei erau despărțiți și nu mergeau niciodată la biserică.

Biserica a fost mereu o parte importantă din viața noastră. Când trăiești ca în Rai, nu poți uita să îi mulțumești lui Dumnezeu. Iar noi mai aveam un motiv de a-l iubi pe Domnul: unchiul nostru, fratele tatii, se născuse cu glasul Lui în suflet. Unchiul Pastor înfăptuia minuni. Putea întoarce un om din morți, readucându-l la viață, sau știa să risipească ghinionul unei case, făcând din ea cea mai norocoasă familie din tot Lagosul. Am văzut-o cu ochii mei. Am văzut multe lucruri. Odată, un om s-a rugat pentru minunea de a scăpa de grija zilei de mâine și a venit la biserică, după o săptămână, cu un bilet câștigător la loto, un ceas Rolex nou-nouț și o iubită cu niște sâni atât de mari, încât tăticul nu s-a putut abține să nu facă niște comentarii, iar mama l-a obligat să arunce în cutia milei toți naira1 pe care-i avea în buzunar. Ce-am mai râs cu toții atunci, Elijah dragă! Biserica noastră era un loc plin de fericire și voie bună, iar fețișoara ta m-a purtat cu gândul înapoi la acele vremuri, la râsetele părinților noștri. Văzuserăm cu toții cum se tachinau mama și tata: el, prefăcându-se că i-a rămas în gât mâncarea gătită de ea; ea numindu-l „burtosul“. Râsetele lor. Felul în care se uitau unul la celălalt și la noi. Era atâta fericire în casă. Și în familie. Nu există nimic mai minunat decât asta.

Căsnicia părinților noștri avea temelii solide, așa că, atunci când vântul sufla prea vijelios, nu se clătina nimic. Întâi au fost prieteni, foarte mulți ani, iar când m-am împrietenit cu Akpan, țin minte cum mama și tata s-au uitat unul la celălalt și și-au zâmbit. Doreau să aibă și căsnicia mea aceleași temelii trainice. Au fost atât de fericiți când tăticul tău m-a condus sub un palmier, unde a scos din buzunarul de la pantaloni un inel care sclipea ca o stea în miez de noapte și care îl costase probabil salariul pe șase luni. Părinții mei știau ce înseamnă o căsnicie fericită. Erau mulțumiți și, totodată, ușurați. Chiar și într-un loc unde e ca în Rai, viața poate fi grea pentru femei. Dacă nu s-ar fi întâmplat ca tatăl tău, Akpan, să mă ceară în căsătorie, nu știu ce s-ar fi ales de mine. Și să știi, băiatul meu, că asta este soarta multor femei din toată lumea.

Eu am fost norocoasă. Akpan a devenit prietenul meu. Venea pe la noi tot timpul și, cu fiecare nouă vizită, îmi plăcea tot mai mult de el. Avea o figură de om bun și credea în lucruri, iar adesea avea o sacoșă de la Marks & Spencer, plină de cadouri pentru noi: un set de bijuterii placate cu aur pentru mine și surorile mele, un ceasornic deșteptător de voiaj pentru măicuța, deși ea nu călătorea niciodată mai departe de Ikeja și, oricum, nici nu avea baterii AAA.

Câteodată, când eram copil, îl auzeam pe Dumnezeu cu urechea minții, auzeam vocea Lui, limpede precum culorile dimineții. Când i-am povestit lui Akpan, a zis că aveam un har divin. A zis că Dumnezeu mă alesese pe mine pentru a-mi murmura secrete alese, fiindcă eram atât de frumoasă. Spunea că sunt îngerul lui și, auzindu-l, mie îmi tremura inima atât de tare în piept, că abia mai puteam să respir. Asta se întâmpla cu mulți ani înainte de a ne căsători și înainte ca Akpan să obțină o viză pentru el și o viză pentru mine, ca soție, astfel încât să ne părăsim casa și să venim în Anglia, în apartamentul din Londra, unde te-am făcut pe tine din prima încercare. Stelele străluceau pe cer în acea primă noapte, Elijah, ca și cum stelele nigeriene ar fi călătorit cu noi până la Deptford, ca să ne lumineze când ne iubeam. Tu te-ai născut din dragoste, din stelele nigeriene și din secretele în care credeam.

Ești iubit, micuțul meu nigerian, cum nu a mai existat vreodată o iubire pe lume.


Cartea Acolo unde femeile sunt regi poate fi achiziționată de la: