"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
De pe puntea de observare a Turnului Eiffel, orașul se întindea la picioarele lui Magnus Bane și ale lui Alec Lightwood ca un dar. Stelele licăreau, de parcă ar fi știut că aveau competiție, străzile pietruite erau ca niște fâșii înguste de aur, iar Sena era o panglică de argint răsucită în jurul unei casete … Citește mai mult
Era sânge pe podiumul din Sala Consiliului, sânge pe scări, sânge pe pereți și pe podea și pe bucățile rupte din Sabia Mortală. Mai târziu, Emma își va aminti de toate acestea ca de un soi de ceață roșie. În minte îi revenea mereu un fragment dintr-o poezie, ceva legat de cum nu îți poți … Citește mai mult
După micul dejun, care constase în cinci halbe pentru Ragnor și șaptesprezece pentru Magnus, Magnus îl luă pe Ragnor într-un tur al Limei, de la fațada aurită, rotunjită și sculptată a palatului arhiepiscopal, la clădirile colorate de dincolo de piață, cu balcoanele lor practic obligatoriu ornamentate minuțios, acolo unde spaniolii îi executaseră cândva pe criminali. … Citește mai mult
Era jumătatea lui octombrie și tocmai împodobiseră localul pentru Halloween – o pancartă mobilă pe care scria TRICK or BORSCHT! și o imitație de vampir, decupat din carton, poreclit Contele Fursecula. Odinioară, Simon și Clary găsiseră amuzante decorațiile astea ieftine de sărbătoare, dar Contele, cu imitațiile lui de colți albi și capă neagră, nu i … Citește mai mult
„Simon aruncă o privire la biletul din mâna lui și apoi la catedrală, mijndu-și ochii în soarele după-amiezii. Institutul se profila pe cerul albastru, ca o lespede de granit străpunsă de ferestre cu arcuri ascuțite, înconjurat de un zid înalt de piatră. Chipurile gurguielor priveau chiondorâș în jos, de pe cornișele lor, de parcă îl … Citește mai mult
„Nu toți vânătorii de umbre puteau auzi fantomele – doar dacă nu cumva fantomele alegeau să fie auzite -. dar Will era unul dintre cei care puteau. Pe măsură ce se apropia de vechiul cimitir, vocile lor creșteau într-un cor disonant – bocete și rugăminți, plânsete și mormăieli. Acesta nu era un loc de veci … Citește mai mult
„Call își dădu ochii peste cap, lăsându-l pe tatăl său să creadă ce vrea. Call era sigur de un singur lucru – nu se va folosi de cârjele alea decât dacă nu va avea încotro. Dar nu avea chef să se certe pe tema asta, nu azi, când tatăl, într-un mod absolut surprinzător, arsese pâinea … Citește mai mult
„Desenul nu voia să iasă. Cu un oftat, rupse încă o foaie din caietul de schițe, o mototoli și o azvârli în peretele portocaliu al dormitorului ei. Podeaua era deja acoperită de mingi de hârtie, un semn sigur că inspirația sa nu curgea în direcția sperată. Își dori a mia oară să fi semănat ceva … Citește mai mult