„La numele ăsta idiot s-a ajuns printr-un concurs de împrejurări. Prin 1993 începuseră deja numirile politice, întreaga țară voia să scape de foștii șefi și directori comuniști. Așa că la ICPP a fost demis directorul, un eminent om de știință ale cărui contribuții la teoria multiversului sunt de-a dreptul inestimabile, cu un politruc, Antal Bogdan, al cărui singur merit era că s-a lovit la cap de o portieră în timpul evenimentelor din decembrie 1989 și s-a dat drept rănit la Revoluție. De-aici, ascensiunea sa a fost fulminantă, în doar doi ani reușind să fie incompetent în toate funcțiile administrative în care a fost pus. În cele din urmă, pentru că partidul nu renunță la tâmpiții cu experiență, a fost numit director la Institut, presupunându-se că acolo nu are ce prostii să facă.
Acolo însă s-a luat din nou în serios și a încercat să organizeze treaba. I-a obligat pe cei de la departamentul de călătorii în timp să semneze condica în fiecare dimineață când veneau la muncă, ceea ce a generat numeroase confuzii, întrucât unii angajați veneau dimineața, alții seara, iar alții în 2189 sau în Evul Mediu. Fiecare cercetare revoluționară era însoțită de „imposibil” și „așa ceva nu există, dom’le”, ceea ce i-a adus porecla de „Imposibilul”. Când a fost descoperit Dedemond, a fost botezat „Imposibilul” în cinstea acestui director. Între timp respectivul plecase, a încercat să-și aranjeze o delegație, iar savanții au avut grijă să-l trimită într-un univers paralel populat în totalitate de birocrați. Într-un fel, l-au trimis în rai.
Desdemond, în schimb, nu era așa ușor de controlat. În primul rând, ignora complet orice creatură din universul nostru, pentru că, cel puțin din punctul său de vedere, noi, oamenii, nu aveam capacitate de rațiune. Pe de altă parte, era ceea ce ar fi putut fi considerat în universul său un deviat sexual: călătorea în universul nostru doar ca să facă ceea ce am putea numi sex, dacă am ști că asta era. Cert este că soțul contabilei instituției a prins-o cu Desdemond Imposibilul în pat și a fost deopotrivă nervos și plin de admirație. Pe lângă coama de plasmă care i-a aprins perdelele, Desdemond mirosea frumos și cânta în timpul sexului ca un sublim cor de copii. Soțul contabilei a fost mulți ani după aceea mândru că a participat la acest frumos eveniment, în timp ce contabila a înnebunit pentru că altceva ce să faci, când ai parte de o partidă de amor cu a șaptea cea mai frumoasă ființă dintr-un univers cu nouă dimensiuni? Omul a fost interogat de specialiștii ICPP zile îndelungate, dar n-a putut să spună decât că Desmond a fost, totuși, politicos. După ce a terminat treaba, s-a pișat, a tras apa după el, s-a spălat pe tentacule și a plecat fără să trântească ușa. „Monstra” n-a mai putut fi recuperată, s-a scurs în canalizarea orașului, iar ani buni culturile din zonă au fost îmbelșugate fără măsură și mușcatele din balcoane au devenit festivaluri de culoare și parfum.
Oricum, nu mai contează asta: în 2003 Desdemond Imposibilul a fost omorât noaptea, în zona Delfinului din cartierul bucureștean Pantelimon. Ca oricărei alte creaturi ce moare, lui Desdemond i-au dispărut câteva dimensiuni. Oamenii care mor își pierd dimensiunea fizică și le rămâne doar cea spirituală, asta, dacă nu au fost lichele toată viața. În cazul lui Desdemond, au dispărut toate dimensiunile care-l făceau frumos, și a rămas doar o femeie de 56 de ani care vindea țigări la chioșcul din zonă, pe tura de noapte.”
Cartea Arhanghelul Raul poate fi achiziționată de la: