Nu era un loc tocmai potrivit pentru o dispariție, cel puțin nu la prima vedere. Pensiunea doamnei Baird era aidoma celorlalte o mie de pensiuni din Highland în 1945; tăcută și curată, cu un tapet înflorat decolorat, podele strălucind și un aparat pentru încălzit apa cu fisă în camera de baie. Doamna Baird, o femeie durdulie și veselă, nu a avut nimic de obiectat când Frank i-a împânzit salonul micuț și tapetat cu trandafiri cu numeroasele cărți și ziare care îl însoțeau pretutindeni în călătorii.
Am dat nas în nas cu doamna Baird în holul de la intrare în timp ce mă pregăteam să ies pe ușă. M-a oprit din drum punându-și mâna mică și grăsulie pe brațul meu și netezindu-mi părul.
– Vai de mine, doamnă Randall, da’ nu puteți ieși afară așa! Stați, să vă mai aranjez nițel părul. Așa! Mai bine. Știți, verișoară-mea îmi tot povestește despre o soluție de încrețit părul pe care a încercat-o, funcționează de minune și face niște bucle de vis; poate ar trebui s-o încercați data viitoare.
Nu am avut inima să îi spun că încăpățânarea buclelor mele castanii era vina exclusivă a Mamei Natură și nu o neglijență a producătorilor de soluții de permanent. Propriile ei bucle strâns ondulate nu manifestau o astfel de îndărătnicie.
– Da, așa voi face, doamnă Baird, am mințit. Mă duc doar puțin până în sat să mă întâlnesc cu Frank. Ne vom înapoia până la ora ceaiului.
M-am strecurat afară pe ușă și de-a lungul potecii înainte ca doamna Baird să mai descopere alte defecte ale ținutei mele dezordonate. După patru ani petrecuți ca soră medicală în Armata Regală, mă bucuram de o vacanță departe de uniforme și rații, răsfățându-mă cu rochii din pânză viu colorată, cu totul nepotrivite pentru plimbările aspre prin ierburile înalte și sălbatice.
Nu că aș fi planificat inițial să mă plimb foarte mult; imaginația mea zbura mai degrabă spre dimineți târzii petrecute dormind și după-amiezi lungi și leneșe în pat cu Frank, fără să dormim. Cu toate acestea, era destul de dificil să păstrezi o dispoziție de romantism senzual cu doamna Baird dând din greu cu aspiratorul în fața ușii.
– Trebuie să fie cea mai murdară bucată de mochetă din Scoția, remarcase Frank în acea dimineață, în timp ce stăteam în pat ascultând mugetul feroce al aspiratorului din coridor.
– Aproape la fel de murdară precum imaginația gazdei noastre, am încuviințat eu. Poate că ar fi trebuit să mergem la Brighton.
Alesesem Highlands pentru a ne petrece vacanța înainte ca Frank să își ia în primire postul de profesor de istorie la Oxford, deoarece Scoția fusese oarecum mai puțin atinsă de ororile fizice ale războiului în comparație cu restul Marii Britanii și era mai puțin predispusă la bucuria frenetică de după încheierea conflictului care infectase cele mai populare zone de vacanță.
Și, fără să discutăm, cred că amândoi am simțit că e un loc simbolic pentru a ne reface căsătoria; ne căsătorisem și petrecusem o lună de miere de două zile în Highlands la scurt timp după izbucnirea războiului, în urmă cu șapte ani. Un refugiu pașnic în care să ne redescoperim unul pe celălalt, gândeam noi, fără să ne dăm seama că, în timp ce golful și pescuitul sunt cele mai populare sporturi în aer liber din Scoția, bârfa este cel mai popular sport de interior. Și când plouă atât de mult precum plouă în Scoția, oamenii își petrec mult timp în case.
– Unde te duci? am întrebat când Frank s-a ridicat din pat.
– Ar fi urât din partea noastră să o dezamăgim pe drăguța noastră gazdă, a răspuns el.
Săltându-se pe marginea patului antic, a început să sară ușor, făcând arcurile saltelei să scoată un scârțâit ritmic. Aspiratorul de pe coridor a amuțit deodată. După câteva clipe de legănat, Frank a scos un geamăt puternic, teatral, și s-a prăbușit cu o zbârnâială de arcuri supărate. Punându-mi perna la gură, am început să chicotesc pe înfundate, pentru a nu deranja tăcerea fără suflare din fața ușii.
Frank a ridicat sprâncenele spre mine:
– Tu trebuie să gemi în extaz, nu să chicotești, m-a mustrat șoptit. Doamna Baird va crede că nu sunt bun la pat.
– Va trebui să muncești mai mult decât atât, dacă vrei gemete extatice, am răspuns. Două minute nu merită mai mult de un chicot.
– Destrăbălată mică și nerecunoscătoare! Am venit aici ca să mă odihnesc, ai uitat?
– Leneșule! Niciodată nu vei forma următoarea creangă a arborelui genealogic al familiei, dacă nu te străduiești mai mult.
Pasiunea lui Frank pentru genealogie era un alt motiv pentru care alesesem Highlands. Conform uneia din bucățile soioase de hârtie pe care el le căra peste tot, un oarecare strămoș neinteresant al lui ar fi avut ceva sau altceva de a face în această regiune cândva pe la jumătatea secolului al optsprezecelea… sau o fi fost al șaptesprezecelea?
– Dacă sfârșesc precum un ciot sterp în arborele genealogic al familiei, va fi fără îndoială vina gazdei noastre neobosite din fața ușii. La urma urmei, suntem căsătoriți de aproape opt ani. Micul Frank Jr ar fi destul de legitim fără a fi nevoie să fie conceput în prezența unui martor.
– Dacă va fi vreodată conceput, am răspuns pesimistă.
Mai suferisem o dezamăgire în săptămâna dinaintea vacanței în Scoția.
– Cu tot aerul proaspăt și dieta sănătoasă? E imposibil să nu reușim aici.
La cina din seara de dinainte avusesem hering prăjit. La prânz mâncasem hering murat. Iar mirosul înțepător care se infiltra de-a lungul scărilor arăta fără dubiu că dejunul avea să fie hering afumat.
– Dacă nu cumva ai în plan o a doua reprezentație pentru edificarea doamnei Baird, am sugerat eu, mai bine te-ai îmbrăca. Nu aveai o întâlnire cu acel pastor la ora zece?
Reverendul doctor Reginald Wakefield, vicarul parohiei locale, trebuia să îi furnizeze lui Frank câteva registre de botez absolut fascinante pentru studiu, ca să nu mai vorbim de perspectiva strălucită în care ar fi putut scoate de la naftalină oarece buletine militare sau ceva asemănător în care apărea ilustrul strămoș.
Cartea Outlander, Călătoarea poate fi achiziționată de la: