Interviul de la Good Morning, America decurse foarte bine. Realizatoarea era Joan Lunden, amabilă, ca de obicei.
– Ultima oară când ați venit la emisiune, spuse Joan Lunden, tocmai începuse construcția celui mai înalt zgârie-nori din lume. Asta se întâmpla în urmă cu aproape patru ani.
Lara încuviință din cap.
– Așa e. Construcția Cameron Towers se va încheia anul viitor.
– Cum se simte cineva cu o poziție ca a dumneavoastră? Cum e să realizezi toate aceste lucruri incredibile pe care le-ați făcut și totuși să rămâi atât de tânără și de frumoasă? Sunteți un model pentru multe femei.
– Mă flatați, râse Lara. Eu n-am timp să mă gândesc la mine ca la un model. Sunt mult prea ocupată.
– Sunteți unul dintre cei mai de succes dezvoltatori imobiliari, un domeniu socotit de regulă a fi apanajul bărbaților. Cum procedați? De pildă, cum decideți unde să ridicați o construcție?
– Nu eu aleg locul, răspunse Lara. Locul mă alege pe mine. Merg cu mașina și trec pe lângă un teren viran, numai că eu vă acolo cu totul altceva. Văd un bloc frumos de birouri sau un bloc de locuințe plin de oameni care trăiesc confortabil, într-o atmosferă agreabilă. Și încep să visez.
– După care faceți ca aceste visuri să devină realitate. Revenim după publicitate.
Bancherii japonezi urmau să vină la opt fără un sfert. Sosiseră de la Tokio cu o seară în urmă, și Lara fixase întâlnirea la o oră atât de matinală anume ca ei să fie încă afectați de schimbarea de fus orar, după zborul de douăsprezece ore și zece minute. Când japonezii obiectaseră, Lara replicase: „Regret, domnilor, dar mă tem că e singurul interval disponibil. Imediat după întâlnire plec în America de Sud”.
Japonezii acceptaseră, fără prea mare tragere de inimă. Erau patru la număr, mărunței și politicoși, cu mintea ascuțită ca lama sabiei de samurai. Cu vreo zece ani în urmă, lumea financiară îi subestimase mult pe japonezi. Acum avea grijă să nu mai repete o asemenea greșeală.
Întâlnirea avu loc la Cameron Center, pe Avenue of Americas. Bancherii veniseră cu gând să investească o sută de milioane de dolari într-un nou complex hotelier pe care-l construia Lara. Fură invitați în spațioasa sală de conferințe. Fiecare dintre ei aducea câte un dar. Lara le mulțumi și, la rândul ei, dărui câte ceva fiecăruia dintre ei. Dăduse indicații secretarei să împacheteze darurile în hârtie obișnuită, cafenie sau cenușie. Pentru japonezi, albul simboliza moartea, iar hârtia de ambalaj în culori țipătoare era inacceptabilă.
Asistenta Larei, Tricia, aduse ceai pentru japonezi și cafea pentru Lara. Japonezii ar fi preferat cafea, dar erau prea politicoși s-o spună cu glas tare. După ce-și terminară ceaiul, Lara ceru să li se umple din nou ceștile.
Howard Keller, asociatul Larei, își făcu apariția în sală. Era trecut de cincizeci de ani, palid și slab, cu părul de culoarea nisipului și purta un costum șifonat, de parcă tocmai s-ar fi dat jos din pat. Lara făcu prezentările. Keller înmână fiecăruia câte un exemplar din propunerea de investiții.
– După cum vedeți, domnilor, spuse Lara, deja avem un prim angajament ipotecar. Complexul va conține șapte sute douăzeci de camere de oaspeți, aproximativ 2 800 de metri de spațiu de ședințe și un garaj cu capacitatea de o mie de locuri…
Glasul Larei emana energie. Bancherii japonezi studiau propunerea de investiții, străduindu-se să-și țină ochii deschiși.
Întâlnirea se încheie în mai puțin de două ore, cu un succes deplin. Lara învățase de multă vreme că era mai ușor să încheie o afacere de o sută de milioane de dolari decât să încerce să împrumute cincizeci de mii.
De îndată ce plecă delegația japoneză, Lara se întâlni cu Jerry Townsend. Fostul agent publicitar hollywoodian, înalt și energic, se ocupa de relațiile publice ale firmei Cameron Enterprises.
– Interviul de azi-dimineață la Good Morning, America a fost excelent. Am primit o mulțime de telefoane.
– Cum rămâne cu Forbes?
– Totul e stabilit. People te pune pe coperta numărului de săptămâna viitoare. Ai văzut articolul din New Yorker despre tine? Nu-i grozav?
Lara se îndreptă spre birou.
– Nu-i rău.
– Interviul pentru Fortune e fixat pentru după-amiaza asta.
– L-am mutat.
El păru surprins.
– De ce?
– L-am invitat pe reporterul lor să ia prânzul aici.
– Ca să-l mai îmblânzești puțin?
Lara apăsă butonul interfonului.
– Vino puțin, Kathy.
– Da, domnișoară Cameron, răspunse o voce fără trup.
Lara Cameron ridică privirea.
Cartea Mărire și decădere poate fi achiziționată de la: