„Cine se sinchisea, în fond, de ceea ce făcusem eu în acest răstimp cât nu ne văzuserăm? Înțelegeam după privirea lui că e foarte bolnav, dar încă nu îmi puteam da seama ce anume avea. La un moment dat, după un acces puternic de isterie, m-a întrebat dacă mi-e frică de moarte. Deși clipa trebuia să fie una serioasă, m-a pufnit râsul numai la gândul că fratele ăsta mai mare al meu, șleampăt, împuțit și bețivan, care își abandonase facultatea pentru a putea golăni în voie și pentru a putea călări cât mai multe muieri, mă întreba dacă mă gândesc la moarte. Mă enerva pretenția din glasul lui care-mi lăsa de înțeles că „nu ar fi rău să mă gândesc și la asta din când în când”.
– Nu mă gândesc la moarte, i-am răspuns, decât când văd filme cu Schwarzenegger. Și atunci viața mi se pare o porcărie, iar moartea îmi face cu ochiul de pe țeava unui pușcoci-mitralieră. Totuși, din când în când, în momentele în care mă pomăduiesc ca să arăt mai drăguță, mai sexi, atunci mă gândesc într-adevăr și la moarte, la părul de pe pulpe topit sub ceara fierbinte și la multe alte lucruri de genul ăsta. Poate ți se pare că nu au nici o legătură. Da’ eu te-ntreb: ce legătură există între tine și moarte?
Deși nici unul dintre noi nu părea sigur pe ce avea să spună, a avut un moment de slăbiciune în care și-a închipuit probabil că suntem din nou mici și dormim în paturile perpendiculare, cu creștetele lipite în unghi drept, urmărind dansul umbrelor pe pereți. Tramvaie hurducăiau pe bulevard, zguduind casa din țâțâni. Deasupra, vecinii continuau să se certe ca turbații. Mai ale vocea ei străpungea tavanul ca un miros de oțet. Gazele fâsâiau în sobă. Sandu se răsucea în așternut. Eu îl întrebam cum se fac copiii. Era frumos.
L-am auzit într-o seară respirând mai grăbit ca de obicei. Când l-am întrebat dacă se simțea rău, mi-a răspuns pe un ton sfârșit că trebuia la ora aia să fi adormit deja, s-a sculat și a ieșit pe ușa camerei, dispărând în întunericul din sufragerie. Deși am stat toată noaptea cu urechea ciulită, doar-doar oi auzi vreun zgomot e pe partea cealaltă a glasvandului, eforturile mi-au fost zadarnice. Pe Sandu îl înghițise bezna casei care moțăia, scâncind încă din când în când la trecerea vreunui camion. A doua zi dimineață a dat buzna peste mine în baie, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, însă, din păcate, nu-l mai puteam privi în ochi fără ca mintea să nu mi-o ia razna, spre noaptea în care nu putusem decât să-mi imaginez confuz ce se petrecuse.”
Cartea Legături bolnăvicioase poate fi achiziționată de la: