Citatul zilei – 5 ianuarie 2017: Să nu atingi această carte – Jan van Helsing

„În 1992 mă aflam pe drum de o jumătate de an în emisfera sudică (Noua Zeelandă, Australia și străbăteam Asia fără o țintă anume); într-o librărie din sudul Noii Zeelande am întâlnit un bărbat pe nume Ross, care m-a întrebat dacă nu doresc să le relatez lui și câtorva prieteni despre experiența și cercetările mele privind producerea de arme secrete în Germania (farfurii zburătoare). A spus că el conduce în Dunedin un cerc de ufologi și că are legături și cu cercuri similare din Noua Zeelandă. Am fost imediat de acord, după care a doua zi mi-a telefonat și a fost de părere să merg la un prieten din Invercargill, în extremitatea sudică a Noii Zeelande, unde o dată pe săptămână s-ar întâlni un mic cerc de interesați de aceste fenomene.

Când în acea seară mi-am făcut cunoscute cercetările, gazda mea a afirmat mora­lizator: „Vouă, nemților, vi s-a spălat de tot creierul.” O opinie pe care în acel moment n-am putut deloc s-o înțeleg, întrucât aveam convingerea că noi, germanii, după ce rezistase­răm național-socialismului, am fi avut de oferit cea mai liberă țară din lume. Ei bine, din acea seară s-a terminat cu această impresie, deoarece omul m-a condus într-o încăpere pli­nă până la refuz cu cărți, videofilme și casete audio, toate conținând lucruri care „oficial” nu existau. El mi-a spus că aproape toate aceste cărți sunt interzise în Germania. Printre acestea se găseau cărți despre cercetările germane în domeniul antigravitației, enigme privind prezumtiva aselenizare, culise ale celui de-al Treilea Reich, cărți critice despre temele masoneriei, despre existența substanțelor nocive în alimente, cărți având ca subiect oameni care se vindecaseră ei înșiși de boli incurabile, despre „energia liberă”, despre lu­mea subpământeană și baze subterane, despre contacte extraterestre cu guverne și des­pre multe altele.

În această seară a fost prezent și un domn care mi-a telefonat în dimineața următoare și mi-a spus că trebuie să-mi arate ceva. Drept urmare, m-a luat cu mașina lui și a mers cu mine aproximativ două ore în mijlocul unei păduri foarte dese. Acolo, ajunși la o că­suță, mi-a declarat că nimeni n-ar ști de existența acestei case și că, dacă voi fi vreodată nevoit să mă ascund, aici pot găsi adăpost. A mai spus că, dacă vreodată aș dori să cons­truiesc o farfurie zburătoare, aș putea-o realiza aici. O ofertă ciudată, am gândit atunci. M-am mirat și că în momentul când am intrat în casă a aprins lumina, deși nu desco­perisem în casă nici o sursă de curent. La întrebarea mea cum de s-a aprins lumina, m-a luat de mână și, cu cuvintele „acum ajungem la motivul propriu-zis al excursiei noastre”, mi-a arătat o mică mașinărie aflată în pivnița casei sale și care producea un zgomot mo­noton. Am căutat să descopăr un cablu și o priză prin care mașinăria era alimentată cu cu­rent, dar fără succes. Domnul m-a lămurit că acesta este un convertizor magnetic ce pro­duce el însuși curent, numai o singură dată, respectiv când convertizorul, așezat pe locul anume destinat lui, este activat printr-un impuls. Impulsul este transmis apoi printr-o uni­că acționare a unei roți la convertizor. Acesta ar furniza suficient curent pentru întreaga casă sau – într-un alt format – chiar pentru un autoturism.

Omul cel binevoitor era de origine britanică, dar o ștersese englezește în Noua Zeelandă, deoarece, din cauza descoperirii pe care încercase s-o prezinte pe piață în An­glia, ajunsese într-o situație atât de dificilă – primise chiar amenințări cu moartea – încât n-a avut altă soluție decât să emigreze și să-și țină gura.

Atât despre domeniul tehnic.

Probabil că acum vă veți gândi: „Fantastic un asemenea motor care funcționează pe bază de magnet. Dacă îl construiesc în locuința mea, nu mai sunt nevoit să plătesc ni­ciodată curentul. Încălzirea ar fi gratuită și aș avea și apă caldă. În plus, aș putea să-mi fac în grădină o seră, pe care. s-o încălzesc fără să mă coste nimic și să-mi asigur propria hra­nă… Apoi mi-aș cumpăra un electroautomobil și aș monta convertizorul cu care nu numai că mi-aș reduce la zero costurile benzinei, ci în același timp ar însemna și o protejare a mediului. Dacă după toate acestea fac un calcul cât din salariul meu se duce pe curent, benzină și mâncare, probabil n-ar mai trebui să muncesc atât de mult… În altă ordine de idei, împreună cu prietenii mei am putea cumpăra un avion cu reacție ceva mai vechi, l-am moderniza, apoi am zbura spre Lună și am vedea noi înșine cum rămâne cu istoria atmosferei…”

Aici fantezia nu are limite. Toate acestea devin posibile. Totuși, în euforia dumnea­voastră, v-ați gândit că milioane de oameni din lumea întreagă ar deveni șomeri – cei care lucrează în industria petrolieră, cei din fabricile de motoare, cel care montează instalațiile de încălzire, tehnicianul specializat în energia solară… și, și, și? Sunteți conștient că în acest caz slujiți forța care vrea întotdeauna binele și care totuși duce la distrugere? Veți fi declanșatorul unor suferințe infinit de mari, mulți oameni vă vor urî, deoarece le ruinați viața. știu, ați vrut să faceți numai bine… În nici un caz nu aș vrea să vă distrag interesul de la energia liberă – dimpotrivă. Ea înseamnă viitorul nostru, într-o zi va ajunge pe piață (cu cât mai repede, cu atât mai bine) și va îmbogăți și schimba lumea. Am vrut numai să vă fac să reflectați la faptul că în viață totul are și un revers. Iar uneori este important să se ia o decizie care, deși oferă majo­rității oamenilor avantaje, în același timp pe ceilalți – legați de vechea tehnologie – îi poate distruge, dacă ei înșiși nu-și schimbă modul de a gândi și de a acționa. Așa s-a întâmplat cu introducerea calculatorului. El ne-a ușurat tuturor viața, totodată însă a distrus și multe profesii, iar în viitor va transforma tot mai mulți oameni în șomeri. Doar n-ați vrea să renunțați astăzi la el?

Aceasta este legea polarității.

Prin aceste exemple aș dori numai să vă sensibilizez că, indiferent pe ce cale mergem sau în ce fel ne decidem să acționăm, întotdeauna vom leza, vom agresa oameni, oricât de idealistă sau inofensivă ar fi fost acțiunea noastră.

și astfel o invenție, un mic motoraș pe care l-am putut descoperi într-o pădure, devine o „armă” capabilă să decidă soarta a milioane de oameni! Înțelegeți acum ce am vrut să spun când am afirmat că informația referitoare la se­crete poate să fie foarte periculoasă și că spiritul neexperimentat, în spontaneitatea sa, de­și bine intenționat, poate provoca multă distrugere și suferință, dacă nu învață cum să pro­cedeze cu ea?

Acum susțin că aceste trei sute de familii amintite mai sus sunt atât de bogate și de pu­ternice deoarece dispun de o știință secretă – de ceva ce se găsește în exteriorul lumii și de ceva care este ascuns în interiorul omului – ținută ascunsă colectivității în mod preme­ditat și conștient.

Oameni naivi declară probabil în discuțiile lor că astăzi nu mai există nici un fel de se­crete, că lumea este explorată și că istoria pământului este elucidată pentru oricine. și atunci de ce există servicii de informații cu mii de colaboratori în toată lumea? Ce rol mai au aceste servicii de informații, dacă la nivel mondial totul este clarificat și evident?

Îmi amintesc de o discuție cu un intelectual, care nu crede nici în Dumnezeu și nici în diavol – iar despre suflet, intuiție și legi cosmice să nu mai vorbim. Toate acestea nu au fost demonstrate științific și de aceea sunt o amestecătură de iluzii.

Când l-am întrebat dacă își iubește soția, m-a asigurat de aceasta afișând o mină convinsă. În replică i-am spus că mă minte, că nu este adevărat, la care el s-a schimbat la față și a devenit furios. M-am referit la faptul că n-ar exista ceva care să însemne dragoste și că el își imaginează numai toate acestea; i-am accentuat că n-ar exista nici o dovadă științifică pentru a demonstra existenței dragostei și l-am rugat să revină la realitatea faptelor. Nu există dragoste, întrucât ceea ce nu poate fi dovedit nu poate și nu are cum să existe. Bineînțeles că apoi i-am mărturisit că am vrut doar să-l provoc și că argumentația sa stupidă s-ar fi îndreptat cândva chiar împotriva lui. După aceasta a recunoscut că a avut o oarecare presimțire în ce mă privește, pe care însă nu putea s-o explice din cauză că era mahmur după băutură…

Nici nu trebuie s-o facă. Totuși, nu este corect să respingi pur și simplu ceva doar pen­tru că acel ceva nu este demonstrat în mod concludent.”

Cartea Să nu atingi această carte poate fi achiziționată de la: