„Valabilitatea „literară” a emoției constă în unica valabilitate de coeziune organică a construcției. Și, prin urmare, numai aceste deficiențe ale tehnicei, ale arhitectonicei configurației emoționale îmi pot da mie impresia critică de simulare, de non-autenticitate. Făcându-se vizibilă intenția de efect al poetului, exterioară emoției, se degradează, corolar psihologic, emoția însăși.
Acțiunea simulării nu are importanță deci decât pentru conștiința poetului, dacă aceasta poate fi o problemă de conștiință dar prezintă importanță evidența simulării, impresia de simulare, adică tehnica proastă a aței albe: pentru că tehnica, exterioară emoției, trebuie să se supună emoției, iar nu să se libereze de emoție. Ea trebuie să fie soția emoției, pe cât cu putință mariajul dintre tehnică și emoție.”
Cartea Nu poate fi achiziționată de la: