A doua zi dimineață, la fel ca în fiecare luni dimineața, Tom era nefericit că trebuia să se ducă la școală. Începu să născocească un plan ca să chiulească de la școală. Era un băiat sănătos și nu putea găsi nimic în neregulă cu el care să-i ofere scuza că era bolnav și că din cauza asta nu va putea ajunge la școală.
După ce se gândi bine de tot, își dădu seama că unul dintre dinții din față, de sus, se mișca. Imediat simți că a dat norocul peste el. Dar tocmai când era gata să înceapă să geamă și să se văicărească de durere, își aminti că mătușa Polly era mare amatoare de smuls dinții care se clatină, așa că renunță la plan, pentru că nu voia să simtă durerea aia îngrozitoare.
Tot gândindu-se, își aminti dintr-odată de un doctor care descria boala unui pacient de-al lui, care îl împiedicase să se dea jos din pat două săptămâni și aproape își pierduse degetul.
Pe Tom îl durea un deget de la picior pe care nici nu-l băgase în seamă și la care nici nu se mai gândise de zile întregi, dar, fără să știe amănunte despre pacientul cu pricina, se întrebă dacă n-ar putea s-o păcălească pe mătușa Polly. Așa că începu să geamă și să se vaite.
Sid, care dormea în patul de alături, nici măcar nu-i auzi gemetele și dormea dus. Tom începu să geamă mai tare până când, în cele din urmă, Sid s-a trezit și a alergat jos, să-i spună mătușii Polly de suferința lui Tom.
– Cred că e pe moarte! îi spuse îngrozit Sid mătușii Polly, gâfâind.
– Prostii! răspunse ea, dar o luă în grabă în sus, pe scări, să afle care era necazul. Când îl văzu pe Tom în ce hal era, se făcu galbenă ca ceara.
– Mătușă Polly, mă doare degetul de la picior. Cred că e gata să-mi cadă! se văită Tom.
Auzind una ca asta, mătușa Polly răsuflă ușurată și se așeză râzând și plângând în același timp. Îi spuse să înceteze cu tâmpeniile și să se îmbrace imediat pentru școală.
– Oh, dar, mătușă, mă doare atât de tare, că am uitat de dintele care se clatină, gemu Tom din răsputeri.
Nici n-apucă să spună aceste vorbe că și dădu de necaz. Ea îi cercetă dintele, legă de el un fir de mătase și începu să tragă. Tom țipă și o imploră să se oprească, dar ea nu se lăsă convinsă. Aduse un tăciune aprins de la bucătărie, îl apropie periculos de fața lui și, când Tom sări înapoi de frică, își văzu dintele atârnând de firul de mătase.
În drumul spre școală, gaura dintre dinții lui Tom făcu din el obiectul atenției și invidiei tuturor băieților. Văzând asta, se gândi că poate durerea a meritat.
Când aproape ajunse la școală, se întâlni cu fiul bețivanului orașului, Huckleberry Finn.
Huck era îmbrăcat în zdrențe și haine de căpătat și nu ținea seama de nicio regulă. Dormea pe la uși, prin șoproane goale și era invidiat de toți bieții din târg pentru că nu trebuia niciodată să meargă nici la biserică, nici la școală. Oricum, mamele băieților îl tratau ca pe un paria.
Tom îi făcu cu mâna lui Huck și începu cu el o discuție serioasă despre vindecarea negilor. De asemenea, a făcut un troc, dându-și dintele scos pe chicherița pe care i-a arătat-o Huck.
Negocierile pentru schimb îl făcură să întârzie la oră.
La cererea domnului Dobins de a-i da o explicație, tocmai se pregătea să inventeze o minciună complicată, când o observă în clasă pe frumoasa blondă. Dar mai văzu și că singurul loc liber din clasă era chiar cel de lângă ea.
Așa că Tom răspunse:
– Am fost cu Huckleberry Finn.
Toată lumea, inclusiv profesorul, rămase cu gura căscată. Pe față, nimeni nu recunoștea că umblă cu lepădătura orașului. Profesorul îl lovi cu nuielușa și, drept pedeapsă, îl trimise să stea lângă fete. Era exact ce își dorise Tom. Îl durea, dar consideră asta ca un mic preț plătit ca să stea alături de fata de care se îndrăgostise.
Cu toate astea, fata nu-l băgă în seamă și chiar dădu din cap când îi oferi o piersică.
Așa că se apucă să deseneze pe tăbliță, acoperind-o cu brațul, astfel încât ea să nu poată vedea. Părea foarte concentrat la ce făcea.
Curând fata deveni curioasă și voi să-i vadă desenul. Tom se prefăcu că n-o bagă în seamă.
Până la urmă, fata îi șopti:
– Lasă-mă să văd și eu.
Tom îi arătă o parte din desenul care întruchipa o casă cu un horn din cărămizi, care se profila pe fondul unui cer albastru.
Impresionată, îi spuse să deseneze și oameni, susținând că ea nu știa să deseneze. Tom îi șopti:
– E ușor, o să-ți arăt eu.
Numele fetei era Becky Thatcher și acceptă să petreacă pauza de masă cu Tom și să învețe de la el cum să deseneze.
Tom se întoarse la desenul lui și de data asta refuză să-i arate tăblița. Un timp Becky insistă și până la urmă îi arătă și partea pe care o acoperise. Scrisese curajos: „Te iubesc!”
Becky roși, dar fu încântată.
Cartea Aventurile lui Tom Sawyer poate fi cumpărată de la:
Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.
3,9 rating based on 936.896 ratings (all editions)
ISBN-10:
ISBN-13: 9789731047799
Goodreads: 56179615
Author(s):Publisher: Cartex 2000
Published: //2018
Aventurile lui Tom Sawyer este considerat un roman pentru copii, desi este citit in egala masura si de adulti. Din cauza jargonului folosit de autor, a fost inclus pe lista cartilor interzise. Povestea aventurilor unui baiat nazdravan numit Tom Sawyer este cea care a generat interesul pentru lectura a milioane de contemporani, dar, pentru ca povestea este replicabila dincolo de realitatile istorice imediate (sfarsitul secolului al XIX-lea), Aventurile lui Tom Sawyer este intre preferintele tuturor generatiilor de adolescenti.
Rezumand povestea lui Tom, am avut senzatia ca particip la o suma de experiente-limita, un fel de sport extrem pentru care nu am avut nevoie de antrenamente lungi si plictisitoare.
Fragmentul zilei – 1 iunie 2020: Aventurile lui Tom Sawyer – Mark Twain