Paul cade, închide ochii, aude mașina frânând și se pregătește de impact, impact ce avea să îl scape de toate necazurile din viața sa devenită total lipsită de scop, dar la o secundă distanță nu mai aude niciun sunet. Convins că totul s-a terminat, deschide ochii și vede o lumină albă puternică… dar am început puțin cam abrupt povestea, nu? Hai să o luăm totuși de la început. Din cele mai vechi timpuri spunem și citim povești ca să putem naviga lumea în lung și în lat. De la celebrul a fost odată până la confruntările dintre Prâslea și Zmeu, poveștile ne facilitează interpretarea lumii, distingerea binelui de rău și ne dau doza necesară de optimism, pentru că forțele răului sunt învinse întotdeauna. Poate că, prea des, prinși în această rutină zilnică în care ne grăbim inconștient să devenim adulți încărcați de responsabilități, uităm să mai citim sau să mai spunem povești, de parcă am uitat ce putere incredibilă pot avea.
Cuvintele au o putere extraordinară. Ele sunt în stare să inspire, să aducă un om de rând pe culmile succesului sau să distrugă orice speranță și să îi ruineze viitorul dacă sunt folosite greșit. Știai că, în România, mor anual de două ori mai mulți oameni din cauza grăsimilor și a colesterolului decât din cauza nicotinei? De ce atunci când îți vezi prietenii cu o shaorma în mână le urezi poftă bună, dar când îi vezi cu o țigară insiști să arunce gunoiul acela cancerigen? E o statistică uimitoare, cu toate că abia acum am inventat-o și nu are nicio legătură cu realitatea. Dacă nu adăugam ultima idee, existau șanse ca la o bere cu băieții să se ridice problema asta și să te contrazici puțin cu ei pe subiectul ăsta și replica ta de final să fie „știu eu sigur că așa e, am citit într-o carte”. Și nu, nu îți subestimez inteligența, dar abilitatea care ne permite să gândim critic a fost redusă considerabil din cauza felului în care suntem bombardați de conținut în anul 2019. Pentru că în fiecare zi se adaugă încă un container de informații peste fostele informații și atunci nu mai rămâne timp pentru verificarea veridicității surselor. Creierul nostru e același ca al străbunicilor noștri, dar cantitatea de informație pe care trebuie să o proceseze zilnic a crescut totuși semnificativ. Și mai apare o problemă cu care trebuie să ne confruntăm în lumea asta de știri false și informații eronate: creierul percepe inițial informația ca pe un adevăr, abia mai apoi îți permite să te gândești dacă vrei să o combați sau nu.
„Trăim în România și asta ne ocupă tot timpul.” Majoritatea este de acord că baza Piramidei lui Maslow nu poate fi depășită în România. Asta crezi și tu? La baza piramidei se află nevoile primare ale oamenilor: confort, hrană, odihnă, apă, sex. Următoarele trepte sunt în ordine: nevoia de siguranță, nevoia de dragoste și apartenență, nevoia de autorespect și în vârf autorealizarea. După părerea lui Maslow, nevoile superioare nu apar dacă nu sunt satisfăcute nevoile inferioare. Nevoile de autoactualizare, cele din vârful piramidei, vin din plăcerea instinctivă a omului de a fructifica la maximum capacitățile propri, pentru a deveni din ce în ce mai bun și conștient nu doar de potențialul său personal, ci și de întreg potențialul speciei umane. Se spune că în România e adesea complicat să îți scoți capul din propriile probleme și să vezi că, de fapt, nu ești singur. E un lucru ce pare dificil de realizat pentru că adesea uităm că cea mai accesibilă unealtă ne-a fost și ne e mereu la îndemână: spusul și cititul de povești. Participând prin povești la experiența altora, vom reuși să urcăm, chiar și pentru câteva ore, treptele piramidei și, odată ajunși la nivelul acela, vom putea extrage din experiența altora învățăturile care să ne ducă în vârful ei, indiferent de poziția noastră actuală. Și apropo de Maslow, știu câțiva artiști care au întors piramida cu sus-ul în jos și au parcurs exact invers etapele propuse de Maslow și acum se bucură de un succes răsunător. Altfel spus, au fost conștienți de potențialul lor, au renunțat la siguranța venitului, a căminului, a odihnei și la nevoia de apartenență și au îndrăznit să viseze și să lucreze la visul lor. Astfel, odată ce și-au pus visul pe hârtie, l-au transformat într-un plan și apoi l-au realizat, nevoia de autorespect, nevoia de dragoste și apartenență, nevoia de siguranță și nevoile fiziologice au fost satisfăcute integral, dintr-o singură mișcare.
Prin povești vom învăța cum să navigăm lumea, cum să ne trăim viața la potențialul maxim și ne vom aminti că în această călătorie suntem rareori singuri.
Știm cu toții că viața bate filmul, dar trebuie să fim conștienți că și viața poate fi regizată, așa că depinde doar de tine dacă joci rolul principal în viața regizată de tine sau faci parte din figurație în viața pe care ți-a regizat-o altcineva. Aici găsiți povestea lui Paul, o poveste cu de toate: despre viață, carieră, bani, sănătate, relații, gânduri negre, întorsături de situații și despre întregul proces de dezvoltare personală radicală prin care trece Paul. Dar până una-alta, el e Paul:
– Salut, eu sunt Paul și călătoria mea în viață a fost la un pas de a se încheia, dar acolo a fost punctul în care viața mea a luat o turnură cu totul diferită. În rândurile ce urmează mă vei surprinde bocind de supărare, plângând de fericire, râzând cu poftă și, de cele mai multe ori, mut de uimire. Dar până atunci, îi dau cuvântul naratorului să ia povestea de la început. Lectură plăcută îți doresc!
Eroul poveștii noastre împlinește astăzi 23 de ani, 3 luni și 16 zile. Originar dintr-un oraș mic din inima Ardealului, plecat la facultate în București, termină Facultatea de Cibernetică și cu diploma de masterat în mână se angajează cu dificultate într-un lanț de supermarketuri, în care „datorită” studiilor sale superioare și a aptitudinilor dobândite în decurs de 5 ani de studii, face inventarul produselor de la raft, de luni până vineri de la 9-17. Tot „datorită” faptului că este absolvent de facultate își permite luxul de a locui cu chirie într-o garsonieră confort 3, undeva la periferia Bucureștiului, mai exact, luxosul Ferentari. De curând, Paul a împlinit frumoasa greutate de 107 kg la cei 1.78 m ai săi. A plecat de acasă cu gânduri mari, cu visuri și aspirații, dar undeva pe drum le-a abandonat pe toate și acum se bucură doar de faptul că băiatul de la shaormeria din colțul blocului îi știe comanda obișnuită din fiecare seară și îi pune extra maioneză în lipie, ceapă roșie în loc de ceapă verde și nu uită niciodată de sosul picant de pe cartofii prăjiți. Ce îți poți dori mai mult de la viață?!
Cartea Frustrează-te poate fi cumpărată de la:
Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.
Fragmentul zilei – 15 august 2020: Frustrează-te – Florian Suba