Pentru Sherlock Holmes ea a fost întotdeauna Femeia. Rareori l-am auzit să-i spună altfel. În ochii lui ea stă deasupra tuturor celorlalte femei și le pune în umbră. Nu ca ar fi încercat față de Irene Adler vreun simțământ cât de cât asemănător iubirii. Mintea lui calculată, precisă dar foarte echilibrată, respingea orice sentimente, și cu deosebire pe acesta. El era, așa cum mi-am dat seama, cea mai desăvârșită mașină de gândit și observat care a existat vreodată; dacă s-ar fi îndrăgostit s-ar fi pus într-o situație duplicitară. Nu vorbea de sentimentele gingașe decât în zeflemea și în batjocură. Pentru oricine avea spirit de observație erau excelente prilejuri de a scoate la lumină motivele acțiunilor umane. Pentru un spirit rațional disciplinat însă, a admite asemenea intruziuni în temperamentul său delicat, reglat cu precizie de ceasornic, însemna să facă loc unui factor perturbator care ar fi pus sub semnul întrebării întreaga logică a concluziilor sale. Un fir de nisip căzut într-un instrument sensibil sau o zgârietură pe o lentilă de mare putere n-ar putea cauza atâta confuzie cât o emoție puternică unei firi ca a lui. Și totuși, pentru el nu exista decât o singură femeie, iar aceasta era răposata Irene Adler, a cărei amintire punea și acum întrebări nelimpezite.
Îl văzusem puțin pe Holmes în ultima vreme. După ce eu m-am căsătorit am mers fiecare pe drumul său. Fericirea mea nu era umbrită de nici un nor, iar toate acele probleme casnice de care ar trebui să se ocupe un bărbat devenit capul familiei au fost suficiente pentru a-mi absorbi întreaga atenției. În acest timp, Holmes, care ura din tot sufletul lui boem orice fel de legături familiale, a rămas în locuința noastră din strada Baker, îngropat printre cărțile lui vechi, trecând săptămânal de la cocaină la ambiție, de la starea de somnolență pe care i-o dădea drogul la energia nestăpânită a minții lui agere. Ca și înainte, era irezistibil atras de studierea crimelor și își dedicase nemaipomenitele aptitudini și extraordinarul simț de observație găsirii de indicii și lămuririi unor mistere pe care poliția, în disperare de cauză, renunțase să le mai cerceteze. Din când în când auzeam câte ceva despre isprăvile lui: că fusese chemat la Odesa pentru cazul Trepoff, că făcuse lumină în strania tragedie a fraților Atkinson la Trincomalee, apoi că dusese la bun sfârșit o misiune delicată care îi fusese încredințată de familia regală a Olandei. În afară de aceste mărturii ale acțiunilor sale, pe care le aflau toți cei care citeau ziarele, nu mai aveam vești despre fostul meu prieten și tovarăș.
Într-o seară – era 20 martie 1888 -, pe când mă întorceam de la o vizită făcută unui pacient (căci revenisem la meseria de medic civil), am trecut pe strada Baker. Când am ajuns în fața ușii bine cunoscute, care mă va face întotdeauna să mă gândesc la vremea când îi făceam curte viitoarei mele soții și la întâmplările neguroase din Un studiu în roșu, m-a cuprins o vie dorință de a-l revedea pe Holmes și de a afla cum își mai punea la încercare neobișnuitul său talent. Camerele erau luminate ca ziua și, chiar când m-am uitat în sus, i-am văzut silueta înaltă și subțire profilată pe oblon. Se plimba prin cameră repede, agitat, cu bărbia proptită în piept si mâinile la spate. Pentru mine, care îi cunoșteam fiecare stare de spirit și fiecare obicei, atitudinea și modul în care se comporta mi s-au părut grăitoare. Se pusese din nou pe treabă. Se desprinsese de visele pe care i le crea cocaina și luase urma unor noi enigme. Am sunat la ușă și am fost condus în apartamentul care fusese în parte și al meu.
Nu s-a pierdut în efuziuni, rareori i se întâmpla. Cred însă că s-a bucurat să mă vadă. Fără să spună un cuvânt dar cu o privire prietenoasă, mi-a făcut semn să mă așez într-un fotoliu, a împinse spre mine cutia cu trabucuri și mi-a arătat dulăpiorul cu licori și un aparat pentru gazificarea băuturilor. Apoi s-a oprit în fața căminului și m-a măsurat din cap până-n picioare cu acea privire cercetătoare pe care numai el o avea.
– Căsătoria îți prinde bine, a remarcat el. Watson, cred că te-ai îngrășat cu șapte livre și jumătate de când nu te-am mai văzut.
– Șapte, i-am răspuns.
– Ce spui, credeam că puțin mai mult. Doar o idee mai mult, aș zice, Watson. Și te-ai apucat din nou de meserie, văd. Nu mi-ai spus că intenționezi să te înhami la jug.
– Atunci de unde știi?
– Văd, deduc. De unde știu că de curând te-a plouat tare si că ai o servitoare cât se poate de nepricepută și neglijentă?
– Dragă Holmes, am zis, e prea mult. Dacă trăiai acum câteva secole, mai mult ca sigur că ai fi fost ars pe rug. E adevărat că am făcut o plimbare la țară joi și am ajuns acasă ud leoarcă. Numai că mi-am schimbat hainele și nu mă duce gândul cum de ți-ai dat seama. Cât despre Mary Jane, e incorigibilă, și soția mea i-a pus în vedere să plece. Dar nici de asta nu înțeleg cum de ți-ai dat seama.
A chicotit și și-a frecat mâinile lungi și osoase.
– Simplu ca bună ziua, a zis. Ochii îmi spun că pe partea de dinăuntru a pantofului tău stâng, chiar acolo unde bate lumina focului, pielea are șase zgârieturi aproape paralele. Au fost în mod evident făcute de o persoană neatentă, care a scrijelit noroiul întărit pe marginile tălpii. De aici am dedus că ai fost afară pe vreme rea și că ai un specimen de servitoare londoneză deosebit de pornită când era vorba să strice ghetele. Cât despre meseria ta, păi dacă vine la mine cineva mirosind a iod, cu o pată de nitrat de argint pe arătătorul mâinii drepte și o umflătură într-o parte a jobenului arătând unde și-a ascuns stetoscopul, aș fi chiar neghiob dacă nu mi-aș da seama că este un membru activ al tagmei medicilor.
Cartea Aventurile lui Sherlock Holmes poate fi cumpărată de la:
Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.
4,1 rating based on 64 ratings (all editions)
ISBN-10: 6063350462
ISBN-13: 9786063350467
Goodreads: 56270118
Author(s):Publisher:
Published: //
Durata: 9h 32m
Aventurile lui Sherlock Holmes este prima colecție de povestiri polițiste scrise de Sir Arthur Conan Doyle și reunește douăsprezece dintre cele mai faimoase cazuri ale legendarului detectiv. Printre povestirile din volum se numără celebrele „Scandal în Boemia“, „Frăția Roșcaților“, „Banda pestriță“ și „Cei cinci sâmburi de portocală“. Ingenioasele scenarii, desfășurate în decorul Angliei de la sfârșitul epocii victoriene, sunt relatate de doctorul Watson, tovarăș credincios și totodată biograf al lui Sherlock Holmes.
Cu ochiul său ager, bine-cunoscutul detectiv observă detaliile esențiale și se concentrează asupra lor, reușind, cu inteligența lui ascuțită și remarcabila sa putere de deducție, să rezolve o serie de cazuri ce par insolubile. Pentru Sherlock Holmes nici o provocare nu e prea mare, căci întotdeauna, folosind observația și logica subtilă, el demonstrează că „după ce ai exclus imposibilul, ceea ce rămâne, oricât de improbabil ar părea, este adevărul“.
Fragmentul zilei – 17 august 2020: Aventurile lui Sherlock Holmes – Arthur Conan Doyle