Fragmentul zilei – 20 iunie 2020: Prințesa nemuritoare – Andri Snaer Magnason

 – Și el e economist? întrebă Sigrun.

 – Ssstt! făcu mama ei. Cum să fie, puișor? Economiștii poartă costum și cravată.

După ce se întoarseră acasă, Sigrun pregăti popcorn și merseră toți în camera de zi.

 – Asta da viață! exclamă tatăl ei, făcându-se comod. Toți trei se cuibăriră pe canapeaua confortabilă.

Serialul de comedie începu și, timp de câteva minute, uitară de toate, râseră cu poftă, până când episodul fu întrerupt brusc.

 – Suntem nevoiți să întrerupem serialul pentru a vă transmite ultimele știri cu privire la criză, anunță crainicul.

Trei economiști apărură pe ecran.

„O, nu, nu din nou”, se gândi Sigrun.

Economiștii arătau ca un balaur cu trei capete.

 – Sunt cumva tripleți siamezi? întrebă ea.

 – Ssstt! spuse mama. Cum să fie, puișor? Vrem să ascultăm.

Unul dintre economiști luă cuvântul și declară cu o voce îndurerată:

 – Se spune că bilanțurile nu au sentimente, dar jur că al meu a plâns când am calculat previziunile economice pe anul viitor.

Părinții ei înghețară, alarmați. Sigrun se uită la castronul de popcorn; își pierdu răbdarea, luă telecomanda și schimbă canalul.

 – NU! zbieră tata. E important!

Dar nu pierduseră nimic: economiștii erau și pe canalul următor – pe toate canalele.

Sigrun nu mai rezistă: înhăță castronul cu popcorn și ieși în curte. Soarele strălucea la apus și păsările cântau. Se întinse pe jos și inspiră mirosul de iarbă proaspăt tăiată. Nimeni nu se bucura de vremea minunată. Toți vechii stăteau pironiți în fața ecranelor negre ale televizoarelor.

Sigrun își privi părinții prin fereastra casei. Degeaba plănuise să-și petreacă timpul cu ei – se alese praful de tot. Văzu economiștii dispărând de pe ecran, după care intră pauza publicitară. Nu auzea nimic din locul în care se afla, doar vedea trei cutii negre dansând pe ecran și un slogan:

Preluati controlul asupra timpului!

Nu aveți decât o viață!

Cumpărați TimeBox®!

Dintr-odată, ușa din față se izbi de perete, iar tatăl ei ieși în fugă și sări în mașină.

 – Unde te duci?

 – O să vezi, spuse el. Eu și cu mama ta am hotărât să așteptăm vremuri mai bune!

Sigrun o văzu și pe vecina lor alergând la mașină; și un bărbat de la câteva case depărtare făcu același lucru.

Nu după mult timp, tatăl reapăru cu un set de panouri ambalate în folie protectoare. Mama îl urmări curioasă cum îndepărtează ambalajul, ia o cheie imbus și începe să asambleze trei cutii negre pe podeaua din camera de zi. Sigrun trăgea cu ochiul în timp ce se amuza pocnind bulele din folia ambalajului.

 – Nu putem să ne punem cu criza, mormăi tatăl. Croaziera noastră în jurul lumii va trebui să mai aștepte.

Și privi trist fotografia unei bărci cu vele atârnată pe perete.

Mama oftă îngrijorată:

 – Da, ai dreptate! Nu o să mai avem nicio viață dacă se aplică reducerea de 0,5% la indicele de productivitate națională.

 – Ce o să se întâmple atunci? întrebă Sigrun, care începea să se îngrijoreze.

 – Nimeni nu știe, în afară de economiști, desigur, răspunse mama. Dar sunt convinsă că o să fie rău, un coșmar.

Deși tatăl lui Sigrun era considerat de colegii lui din domeniul afacerilor drept un om genial, capabil să găsească soluții inteligente, nu se putea spune că are simț practic. Lucra toată ziua în fața calculatorului, așa că se simți foarte mulțumit de el când reuși să asambleze cutiile negre. Așezate pe podeaua camerei de zi, semănau cu niște frigidere înalte și subțiri, făcute dintr-un material similar sticlei fumurii. În timp ce le muta în dormitor, mama deretică prin casă, prin curte, băgă mașina în garaj și puse în congelator toate alimentele care ar fi putut mucegăi. Aranjă ca banca să plătească automat toate facturile cu un an în avans și înregistră un nou mesaj vocal la robotul telefonic:

Ați sunat la familia de pe strada Margo, nr. 22. Am decis să așteptăm vremuri mai bune. Vă rugăm să reveniți.

 – Vine, vine primăvara, se așterne-n toată țara… fredonă ea.

 – Și când o să putem ieși din cutii? se interesă Sigrun.

 – Le-am programat pe „Indexare”. O să se deschidă automat după ce o să-și revină piața.

Sigrun se uită în jur: totul era pregătit cu meticulozitate, de parcă plecau într-o călătorie lungă. Unul câte unul, intrară fiecare în cutia lui – mama, tata și Sigrun.

Sigrun fremăta de curiozitate când păși în cutia ei de sticlă. Urechile începură să-i pocnească și se aprinse o lumină albastră. Pentru o clipă, se făcu întuneric, apoi cutia se deschise brusc. Fata păși cu grijă în hol. Se înfioră toată de frig când simți cât de umedă era podeaua. Intră în camera de zi și tresări când un stol de pescăruși își lua zborul. Un cerb mic țâșni de pe canapea și sări pe fereastră. În mijlocul încăperii trona un pin magnific, care crescuse prin parchet, iar într-un colț o ferigă colonizase podeaua. O cioară croncănea. Sigrun își ridică privirea spre tavan și văzu cerul albastru printr-o gaură enormă din acoperiș. Cioara își luă zborul, cu un paianjen mare în cioc.

În bucătărie clipi uluită când văzu o veveriță în chiuvetă, care o zbughi imediat prin fereastra spartă. Copacii din spate crescuseră până la zidul casei și o ramură spărsese geamul. Ușile dulapurilor erau deschise și o rândunică își făcuse cuib în castronul preferat al fetei.

„Economiștii au avut dreptate! Chiar e o criză teribilă”, se gândi Sigrun în timp ce încerca să nu-i deranjeze pe micuții cuibăriți în dulap.

 

Printesa Nemuritoare

 


Cartea Prințesa nemuritoare poate fi cumpărată de la:

Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.


Average Rating:

0,0 rating

ISBN-10:
ISBN-13:
Goodreads:

Author(s): Publisher:
Published: //

 


Fragmentul zilei – 20 iunie 2020: Prințesa nemuritoare – Andri Snaer Magnason

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.