Pe vremuri politicienii erau oratori de excepție. Însă, în acest secol, talentul lor lasă de dorit. Rockul, deși e un domeniu improbabil, este una dintre puținele profesii în care un individ sau o trupă poate să cucerească publicul și să controleze mii de oameni cu ajutorul vocii lor. Actorii nu o pot face. Vedete de televiziune nici nu se pot apropia de un așa talent. Poate că superstarul rock este ultima personalitate marcantă a timpurilor noastre. Așa m-am simțit pe când stăteam în spatele scenei de pe stadionul Wembley în ziua concertului Live Aid alături de John Entwistle, basistul de la The Who, și de Max, prietena lui. Ne uitam la Freddie cum cânta în căldura sufocantă pentru aproape 80000 de oameni și pentru cine știe câte milioane de telespectatori? În anii care au urmat s-au vehiculat o mulțime de cifre, între „400 milioane în 50 de țări prin satelit” și „1,9 miliarde în toată lumea”. Cu nonșalanță, inteligență, aroganță și sex-appeal a dat tot ce avea mai bun. Noi ne uitam cu gurile căscate. Strigătele asurzitoare ale mulțimii acopereau orice încercare de a-i vorbi. Lui Freddie nici nu-i păsa. Puterea brută cu care vrăjea publicul te copleșea de-a dreptul. În culise, cele mai cunoscute nume din industria rock se opreau să se uite la rivalul lor, care îi eclipsa pe toți. Freddie știa ce face. Preț de optsprezece minute, acest rege improbabil și „Regina” deopotrivă a domnit peste toată lumea.
Norocul apare când nu te aștepți. Bob Geldof scria în jurnalul său pe când se afla într-un taxi. Se întâmpla în noiembrie 1984. Din adâncul minții sale, un „câmp de bătălie al ideilor aflate în conflict” – așa cum a descris-o mai târziu, au ieșit la iveală câteva versuri care aveau să zguduie lumea în curând. S-a întâmplat la scurt timp după ce a văzut pe BBC News reportajul sinistru transmis de Michael Buerk despre foametea din Etiopia. Îngrozit de imaginile ce arătau o suferință de proporții colosale, Geldof s-a simțit zguduit și neajutorat, iar instinctul i-a spus că trebuie să se implice. Habar nu avea cum. Putea să facă ce știa mai bine: să stea și să scrie un hit, iar banii câștigați să-i doneze organizației nonprofit Oxfarm. Dar The Boomtown Rats, formația lui irlandeză de punk, intrase în declin și nu mai avusese un hit în Top 10 din 1980. În 1979 se clasaseră pe primul loc cu I Don’t Like Mondays. cel mai mare succes al lor, dar trecuse mult timp de atunci. Știa că fanii se vor îmbulzi să cumpere un single în scop caritabil dacă artistul este suficient de cunoscut – mai ales de Crăciun. Trebuia doar să găsească pe cineva dispus să înregistreze o piesă. Ce bine ar fi fost dacă ar fi putut să convingă o întreagă galaxie să se unească într-o melodie.
Bob a vorbit cu Minge Ure de la Ultravox, care avea să concerteze la The Tube, o emisiune rock/pop de pe Channel 4, prezentată de prietena lui Geldof de atunci (viitoarea soție), răposata Paula Yates. Minge a fost de acord să pună versurile lui Geldof pe muzică și să orchestreze câteva aranjamente. Bob s-a dus apoi la Sting, la solistul Duran Duran, Simon Le Bon, și la Gary și Martin Kemp de la Spandau Ballet. Lista galactică s-a întins pe măsură ce trecea timpul și i-a inclus printre alții pe Boy George, Frankie Goes to Hollywood, Pau Weller de la Style Council, George MIchael, și Andrew Ridgeley de la Wham! și Paul Young. Francis Rossi și Rick Parfitt de la Status Quo au participat de bunăvoie. Apoi Phil Collins și Bananarama. David Bowie și Paul McCartnet, care aveau alte angajamente au contribuit de la distanță, iar înregistrarea i-a fost trimisă lui Geldof ca să o pună mai târziu pe single. Sir Peter Blake, cunoscut în toată lumea pentr coperta albumului Sgt Pepper’s Lonely Hearts Club Band aparținând formației The Beatles, a fost recrutat pentru a crea coperta discului. Așa a apărut Band Aid, un joc de cuvinte după renumita marcă de plasturi. Avea să fie un „plasture” care să „ajute” lumea.
Piesa Do They Know It’s Christmas? a fost înregistrată gratuit la Sam West Studios, care îi aparținea lui Trevor Horn, în Nothing Hill, în vestul Londrei, pe 25 noiembrie 1984, și a afost lansată patru zile mai târziu.
Pe prima poziție atunci era sanzaționalul cântăreț scoțian Jim Diamond cu balada sa minunată și eternă I Should Have Known Better. Deși trupa lui Jim, PhD, avusese un hit cu I Won’t Let You Down în 1982, el nu avusese niciodată un hit solo. Industria muzicală a rămas astfel șocată când Jim cel cu inima mare a dat un interviu despre succesul său în topuri.
„Mă bucur să fiu pe prima pozție, dar săptămâna viitoare nu vreau ca oamenii să cumpere discul meu, ci pe cel al Band Aid”, a declarat el.
„Nu mi-a venit să cred. Cum nu mai fusese pe prima poziție în clasament de cinci ani, știam cât îl costă să spună așa ceva. Își dădea piesa la o parte pentru ceilalți. A fost un gest altruist și sincer”, a comentat Geldof.
Cartea Bohemian Rhapsody. Adevărata biografie a lui Freddie Mercury poate fi cumpărată de la:
Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.
3,9 rating based on 4.914 ratings (all editions)
ISBN-10: 6064305886
ISBN-13: 9786064305886
Goodreads: 52287368
Author(s):Publisher:
Published: //
Revealing and intimate, based on more than 100 interviews with key figures in his life, this is the definitive biography of Queen front man Freddie Mercury, one of pop music’s best-loved and most complex figures.
As lead vocalist for the iconic rock band Queen, Freddie Mercury’s unmatched skills as a songwriter and flamboyant showmanship made him a superstar, and Queen a household name. But few people ever really glimpsed the man behind the glittering faÇade.
Mercury was the first major rock star to die from AIDS. Now, twenty years after his death, those closest to him are finally opening up about this pivotal figure in rock n’ roll. With unprecedented access to Mercury’s tribe, rock journalist Lesley-Ann Jones has crafted the definitive account of Mercury’s legendary life. Jones details Queen’s slow but steady rise to fame, and Mercury’s descent into dangerous, pleasure-seeking excesses. Jones doesn’t shy away from Mercury’s often colorful lifestyle—this was, after all, a man who once declared, “Darling, I’m doing everything with everyone.”
In her journey to understand Mercury, Jones traveled to London, Zanzibar, and India—talking with everyone from Freddie’s closest friends, to the sound engineer at Band Aid (who was responsible for making Queen louder than the other bands), to second cousins halfway around the world, an intimate and complicated portrait emerges. Meticulously researched, sympathetic yet not sensational, Mercury offers an unvarnished, revealing look at the extreme highs and lows of life in the fast lane.
Freddie Mercury will be the subject of a major motion picture titled Mercury, slated for 2012 production, produced by Graham King, starring Sacha Baron Cohen. This book is a key source for the film. Mercury is the most compelling, up-to-date portrait of an enigmatic entertainer who thrilled audiences around the world with a magnetism matched by few performers.
Fragmentul zilei – 3 decembrie 2019: Bohemian Rhapsody. Adevărata biografie a lui Freddie Mercury – Lesley Ann Jones