Barry Fairbrother n-ar fi vrut să ia cina în oraș. În cea mai mare parte a weekendului îl chinuise o cumplită durere de cap și dădea zor să se încadreze în termenul limită pentru articolul ce urma să apară în ziarul local.
Totuși, soţia lui fusese puţin cam rigidă și necomunicativă în timpul prânzului, iar Barry dedusese că felicitarea pe care i-o trimisese nu compensase crima lui de a se închide în birou toată dimineaţa. Nu fusese de vreun folos nici faptul că scrisese despre Krystal, pe care Mary o detesta, deși pretindea cu totul altceva.
– Mary, aș vrea să luăm masa în oraș, o minţise el, ca să îndepărteze răceala ca de gheaţă. Nouăsprezece ani, copii! Nouăsprezece ani, iar mama voastră n-a arătat niciodată mai frumoasă.
Mary se înmuiase și zâmbise, așa că Barry a dat telefon la clubul de golf, pentru că era aproape de ei și cu siguranţă aveau să găsească o masă. Căuta modalităţi mărunte de a-i oferi plăcere soţiei sale, pentru că ajunsese să-și dea seama, după aproape două decenii de convieţuire, cât de mult o dezamăgise în privinţa lucrurilor mari. Niciodată n-o făcuse intenţionat. Pur și simplu, aveau noţiuni foarte diferite despre ceea ce ar trebui să fie cel mai important în viaţă.
Cei patru copii ai lui Barry și Mary trecuseră de vârsta când aveau nevoie de o dădacă. Se uitau la televizor când le-a zis la revedere pentru ultima oară și doar Declan, cel mai mic, s-a întors către el și a ridicat mâna în chip de rămas-bun.
Durerea de cap continua să zvâcnească în spatele urechii în timp ce scotea mașina de pe alee și pornea la drum prin cochetul orășel Pagford, unde locuiau de când se căsătoriseră. Au luat-o pe Church Row, strada în pantă abruptă pe care se înălţau cele mai scumpe case cu întreaga lor extravaganţă și soliditate victoriană, au ocolit biserica fals-gotică unde le urmărise odată pe gemenele lui interpretând Joseph and the Amazing Technicolor Dreamcoat, apoi au traversat piaţa, de unde se vedea cu claritate scheletul întunecat al mănăstirii ruinate care domina linia de orizont a orașului, așa cum era așezată sus pe deal, contopindu-se cu cerul violet.
În timp ce mânuia volanul, luând virajele familiare, Barry nu se putea gândi decât la greșelile pe care cu siguranţă că le făcuse în graba lui de a termina articolul pe care tocmai îl trimisese prin e-mail la Yarvil and District Gazette. Vorbăreţ și cu o prezenţă agreabilă, îi venea greu să-și transpună personalitatea pe hârtie.
Clubul de golf se afla la doar patru minute de piaţă, ceva mai încolo de punctul în care orașul se pierdea treptat într-o ultimă suflare de vile vechi. Barry parcă minivanul în faţa restaurantului clubului, Birdie, și zăbovi un moment lângă mașină, ca să-i dea răgaz lui Mary să-și rujeze din nou buzele. Aerul răcoros al serii îi mângâia faţa într-un mod plăcut. În timp ce se uita la contururile terenului de golf cum se dezintegrau în amurg, Barry se întrebă de ce mai rămăsese membru al clubului. La golf nu prea se pricepea: balansul lui era dezordonat și avea un handicap ridicat. Ar fi putut face atâtea cu timpul său. Capul îi zvâcnea mai rău ca oricând.
Mary stinse lumina de la oglindă și închise portiera. Barry apăsă butonul de închidere al telecomenzii. Tocurile înalte ale pantofilor lui Mary ţăcăneau pe asfalt, sistemul de închidere automată al mașinii scoase un bip, iar Barry se întrebă dacă, după ce-o să mănânce, o să-i mai treacă greaţa.
O durere cum nu-i mai fusese dat să trăiască îi străpunse creierul ca o bilă pentru demolări. Abia dacă sesiză durerea ascuţită din genunchi când aceștia se loviră de asfaltul rece; craniul îi fu inundat de foc și sânge. Suferinţa cumplită era insuportabilă, dar se văzu nevoit să o suporte, căci avea să mai treacă un minut până la starea de inconștienţă.
Mary ţipă… și continuă să ţipe. Mai mulţi bărbaţi ieșiră în fugă din bar. Unul dintre ei se întoarse rapid în clădire ca să vadă dacă era pe-acolo vreunul dintre medicii pensionari ai clubului. Prietenii lui Barry și Mary, un cuplu aflat acolo, auziră agitaţia din restaurant, își lăsară aperitivele pe masă și se grăbiră să iasă ca să vadă dacă pot fi de folos cu ceva. Soţul sună la 999 de pe mobil.
Ambulanţa a trebuit să vină din orașul învecinat Yarvil; a durat douăzeci și cinci de minute până să ajungă. În timp ce lumina albastră pâlpâitoare aluneca încet peste locul faptei, Barry zăcea inert și fără viaţă pe asfalt în băltoaca propriei sale vome. Mary stătea ghemuită lângă el, cu ciorapii sfâșiaţi la genunchi, ţinându-l de mână, suspinând și rostindu-i numele în șoaptă.
Cartea Moarte subită poate fi cumpărată de la:
Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.
3,3 rating based on 328.990 ratings (all editions)
ISBN-10: 973707713X
ISBN-13: 9789737077134
Goodreads: 16126860
Author(s):Publisher: Editura TREI
Published: 11//2012
Barry Fairbrother moare neaşteptat, când abia trecuse de 40 de ani, iar micul oraş Pagford este şocat. Idilicul orăşel englezesc, cu o piaţă centrală de modă veche şi o catedrală ancestrală, ascunde de fapt un război mocnit între mai multe tabere: bogaţii contra săracilor, adolescenţii contra părinţilor, nevestele contra soţilor, profesorii contra elevilor… Pagford nu este de fapt ceea ce pare la prima vedere.
Cel mai mare conflict îl stârneşte însă locul lăsat liber de Barry în consiliul parohial. Cine va triumfa într-o luptă electorală plină de pasiune, duplicitate şi revelaţii neaşteptate?
O comedie neagră, provocatoare şi surprinzătoare, Moarte subită este prima carte pentru adulţi scrisă de J.K. Rowling.
Fragmentul zilei – 31 mai 2020: Moarte subită – J.K. Rowling