"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin

Fragmentul zilei – 8 noiembrie 2019: Inginerii haosului – Giuliano da Empoli

Americanii au mereu un aer inofensiv. Mai ales când se trezesc cufundați în căldura cinică și iresponsabilă a unui loc precum Roma. Lucrul acesta este cu siguranță legat de expresia feței lor sau poate de modul în care se îmbracă. Cel care stă așezat în fața mea nu face excepție de la regulă. De altfel, tocmai îmi întinde o brioșă, deși n-am avut încă timp să iau loc pe canapeaua din apartamentul său de hotel. Și totuși, se spune despre el că ar fi diavolul în persoană. A fost chiar supranumit Darth Vader, în timp ce revista Time Magazine îl consideră “Marele Manipulator”. Este “actorul cel mai periculos din Statele Unite”, potrivit agenției americane de presă Bloomberg News. Și toate acestea înainte ca el să-și aducă o contribuție decisivă la alegerea lui Donald Trump la Casa Albă, pe 8 noiembrie 2016.

Prietenii lui spun că, dacă auziți vreo explozie pe undeva, probabil că Steve Bannon e prin preajmă, jucându-se cu o cutie de chibrituri. De ceva timp, el vine foarte des la Roma – cel puțin o dată pe lună. În Cetatea Eternă, se știe, riscul de a sfârși ca marțianul din povestea lui Ennino Flaiano nu este niciodată exclus: când ajungi pentru prima dată aici, ești primit ca un sfânt, lumea se oprește în loc și oamenii te aclamă. Apoi, la un moment dat, romanii se obișnuiesc cu tine, cum se obișnuiesc în cele din urmă cu orice de două mii de ani încoace, și te pomentești interpelat de copii pe stradă “Hei, marțianule!…” Dar, deocamdată, Bannon este încă în starea de grație. Dă interviuri, participă la mitinguri, stă mult de vorbă cu Matteo Salvini și Luidi di Maio, pentru care manifestă o admirație fără margini. În momentele de pauză, se reface în apartamentul său din Hotel de Russie. În fond, acest loc legendar, unde stăteau pe vremuri prințesele și sfătuiorii familiei țariste a Rusiei îi convine. Nu din rațiuni contemporane, legate de oligarhi și manipulări electorale. Ci mai degrabă pentru că Bannon este un soi de Troțky al revoluției populiste, un amestec de ideolog și om de acțiune care, cu a sa “Movement”, are ambiția de a împinge masele populare europene la revoltă împotriva a ceea ce el numește “partidul Davos”.

Dacă este întrebat ce rol are în această mișcare, Bannon, modest, se strâmbă: “Sunt un student interesat de mișcarea populistă și vin aici ca să învăț.” Dar adevăratul răspuns este puțin mai ambițios.

Îmbrăcat mereu cu două cămăși suprapuse, Bannon este un produs pur al clasei muncitoare americane care, grație talentului și ambiției lui, a trecut prin toate locurile simbolice ale puterii americane – armată, Virginia Tech, Georgetown, Harvard Business School, Goldman Sachs, apoi Hollywood și în fine Washington – fără să renunțe vreodată la furia lui originală, ci dimpotrivă, acumulând de mai peste tot muniție, pentru a trece prin foc și sabie lumea elitelor, pe care el o consideră casta blindată a trădătorilor poporului.

Pe urmele modelului său, Andrew Breitbart, fondator al site-ului omonim de contra-informație, Bannon a fost unul dintre primii populiști de stil nou care au înțeles că “politics is downstream from culture” – politica derivă din cultură. Încă de la început s-a luptat pentru a smulge intelighenției liberale sceptrul hegemoniei culturale. Astfel, la Hollywood, s-a lansat în producerea de documentare kitsch, pline cu citate filosofice și cu melodii wagneriene, despre spiritul american, șocul civilizațiilor și alternanța generațiilor care modelează, astfel, istoria și determină cursul evenimentelor. Și din același motiv, după moartea fondatorului site-ului, a transformat Breitbart News într-un punct de raliere pentru dreapta alternativă americană – un grup eterogen de naționaliști, conspiraționiști, adepți ai milenarismului sau indivizi pur și simplu furioși, toți deciși să impună un punct de vedere diferit asupra principalelor chestiuni aflate în dezbatere: imigrația, liberul schimb, rolul minorităților și drepturile civice. Înființând o redacție la Texas pentru a urmări de aproape fenomenul imigrației clandestine, finanțând think tank-uri destinate studierii delictelor sistemului în general și al familiei Clinton în special, mobilizând bloggeri și trolli pentru a domina dezbaterea pe rețelele de socializare și participând la lansarea unei societăți de Big Data consacrată politicii (Cambridge Analytica, care va deveni obiectul unui scandal global nu peste mult timp), Bannon s-a transformat în omul-orchestră al populismului american. Astfel, când ciclonul Trump s-a abătut asupra alegerilor primare republicane în 2016, el era acolo, gata să devină inspiratorul ocult, apoi strategul oficial al celei mai transgresive campanii din istoria politică a Statelor Unite.

Evident, după alegeri, Steve și-a pierdut un pic capul. Instalat la biroul consilierului politic al președintelui, el n-a rezistat tentației de a se da în spectacol. Pentru un strateg, întotdeauna este o idee proastă să-și împărtășească opiniile ziarelor în loc să le murmure la urechea prințului, cu atât mai mult atunci când lucrează pentru simbolul viu al Erei Narcisismului. Și, într-adevăr, după un an, Bannon a fost expulzat de la Casa Albă, în timp ce șeful lumii libere scria pe Twitter următorul mesaj: “Steve bălosul a plâns și m-a implorat când l-am dat afară. Acum, practic, toată lumea l-a abandonat ca pe un câine. Ce păcat!” (Mesaj prezidențial publicat pe Twitter pe 6 ianuarie 2018).

Inginerii Haosului


Cartea Inginerii haosului poate fi cumpărată de la:

Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.



Fragmentul zilei – 8 noiembrie 2019: Inginerii haosului – Giuliano da Empoli

«
»

Spune-ți părerea:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: