"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Primele două apeluri fuseseră de la Marlo, asistenta lui Angie, dar al treilea fu chiar de la Angie, iar Madeline lăsă să intre mesageria vocală. Știa ce urma să-i spună Angie, pentru că Marlo transmisese mesajul foarte clar: aveau nevoie de prezentarea noului roman până vineri. Sau, cel mai târziu, luni. Afacerea lor se învârtea … Citește mai mult
Am mintea complet stoarsă, dar îmi dau seama că Nathan Daldry a dormit bine. Nathan e un băiat bun. Camera lui e foarte ordonată. Deși e de-abia sâmbătă dimineața, și-a terminat deja temele pe care le avea de făcut în weekend. A pus ceasul să sune la ora opt, fiindcă nu voia să irosească ziua. … Citește mai mult
Ochii mi s-au deschis brusc, la șase dimineața fix. Fără mișcat blând din gene, fără clipit leneș, răgaz pentru recăpătat cunoștința. Trezirea a fost mecanică. Un truc de ventriloc cu marionetă, ce-ți dă fiori: lumea e neagră și apoi, dintr-odată, începe spectacolul! 6–0–0 arăta ceasul – mi se ițea în față, primul lucru pe care … Citește mai mult
Câteva minute mai târziu, Maigret și colegul lui se plimbau și, cât se poate de firesc, se îndreptau spre port. Căpătaseră un obicei. Soarele dispăruse, iar în aer se simțea o imensă relaxare. Zgomotele nu mai erau aceleași. Acum se auzea clipocitul ușor al apei pe pietrele digului, care deveniseră de un cenușiu mai dur, … Citește mai mult
Piro și Saro se îndreptară spre sectorul de lucru împingând agale cărucioarele. Pe jos, mergând așa încet ca ei, până la „stână” aveau cam o juma’ de oră bună de drum. Primul sfert de ceas avansară pe muțește, asudați de-a gata, cu cămășile lipindu-li-se de trup, în ciuda orei matinale. În cele din urmă, Saro … Citește mai mult
Porniră pe jos, de-a lungul stradelelor pline de forfotă și Darrielle încercă să pășească în urma ei. Zaouf era iute ca o albină. Se opri și cumpără ouă și un burduf cu brânză de capră, apoi știu că avea să treacă pe la Jabir, vopsitorul de lână. Îi spusese Raouf cât era de bogat și … Citește mai mult
Conversația nu avea să ducă nicăieri, așa că am privit fiecare pe geamul lui și, în cele din urmă, Leo a închis ochii și a adormit cu gura deschisă. Mașina era învăluită în mirosul chipsurilor condimentate pe care le mâncase el. Mi-a părut rău pentru el – că acum era ca un copil singur la … Citește mai mult
Acesta era și motivul pentru care în acea zi mohorâtă de toamnă, Jill Pole plângea pe cărăruia abruptă de lângă tufișurile din spatele sălii de gimnastică. Și, pe când se tot plângea ea așa, necăjită, de după colțul clădirii a apărut fluierând un băiat, cu mâinile în buzunare. Puțin a lipsit să nu se ciocnească … Citește mai mult
Mama ei fusese întotdeauna mai interesată de haine decât ea, dar nu cheltuia nici ea excesiv. – Exact. Sunt multe lucruri la care nu vei lua parte în următoarele câteva luni, nu numai pentru că el va fi plecat, ci și pentru că tu lucrezi zici. Probabil că nu va avea prea mult control asupra … Citește mai mult
Ted își planificase minuțios sinuciderea. Nu era o decizie de ultimă oră, impulsivă și plină de imperfecțiuni. Nu avea să fie unul din cei care planifică cu stângăcie lucrurile doar ca să atragă atenția celorlalți. Sau așa crezuse el. Căci dacă fusese atât de grijuliu cu fiecare amănunt, cum de aflase Lynch? Vizitatorul cu zâmbet … Citește mai mult