"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin

Citatul zilei – 1 martie 2017: Blazon de bastard – Vladimir Nabokov

Krug simți că i se moaie picioarele și-l îndemnă pe David să meargă mai repede ca să nu vadă pasărea moartă.

 – De câte ori ți-am spus…, început Krug.

O copie în miniatură a vehiculului ucigaș (ale cărui vibrații Krug încă le simțea în plexul solar, deși mașina atinsese și depășise de mult punctul în care orătania stătea de obicei cocoțată pe gard) îi atrase imediat atenția lui David dintre păpușile ieftine și borcanele cu gem. Deși cam prăfuită și cam zgâriată, mașinuța avea cauciucuri detașabile, exact așa cum îi plăceau copilului, care o găsi întru totul pe gustul său, în special pentru faptul că o descoperise într-un loc neobișnuit. Krug îi ceru tânărului negustor cam aprins la față o butelcă de coniac de purtat în buzunar (soții Maximov nu beau niciodată alcool). În timp ce el plătea coniacul și mașinuța pe care David o manevra înainte și înapoi pe tejghea, glasul fonfănit al Broscoiului, amplificat cu măreție, izbucni de undeva de afară. Băcanul luă poziția de drepți și-și fixă privirea plină de ardoare civică asupra drapelelor de la primărie, drapele care se vedeau, împreună cu o fâșie de cer albicios, prin ușa deschisă.

 – … și celor care au încredere în mine la fel cum au în ei înșiși răsună asurzitor un sfârșit de propoziție din megafoane.

Valul de aplauze de după aceste cuvinte sfârși brusc, curmat probabil de gestul oratorului.

Citate, Fragment, Blazon de bastard – Vladimir Nabokov, Blazon de bastard, Vladimir Nabokov, carte, literatură, literatură clasică, Editura Polirom, Polirom

Discursul se dezintegră într-un șir de zgomote. O tăcere împietrită se așternu peste tot: în mod clar radioul de stat nu funcționa chiar perfect.

 – Aproape că ai putea întinde pe pâine, precum untul, modulațiile acestei voci admirabile, comentă Krug.

Urmă apoi ceva cu totul neașteptat: negustorul îi făcea cu ochiul.

 – Ia te uită, o rază în beznă! exclamă Krug.

Dar semnul negustorului conținea un avertisment. Krug se întoarse. Chiar în spatele lui stătea un soldat ekwilist.

Dar el nu dorea altceva decât să cumpere o pungă cu semințe. Krug și David examinară o căsuță din carton pusă într-un colț pe podea. David se lăsă pe vine pentru a privi în interior prin ferestrele căsuței. Dar ferestrele erau doar pictate. Se ridică încet, fără a-și lua ochii de la căsuță, și-și strecură automat mânuța în mâna lui Krug.

Ieșiră din magazin și, pentru a evita monotonia drumului de întoarcere, se gândiră să dea un ocol lacului și apoi să urmeze cărarea care traversa șerpuind pajiștea care-i va duce înapoi la casa lui Maximov, ocolind pădurea.

Prostul ăla încerca să mă avertizeze? În legătură cu ce? În legătură cu cine? Te rog să mă scuzi, eu sunt invulnerabil. Și asta a fost o prostie la fel de mare ca și îndemnul de a-mi lăsa barbă și de a trece granița.

Mai erau câteva lucruri de lămurit înainte de a se gândi la probleme politice – dacă prostia aia chiar se poate numi o prostie politică. Și dacă, în plus, nu se va găsi, în următoarele două săptămâni, vreun admirator care să-și fi pierdut răbdarea și ca să-l ucidă pe Paduk. Unul care ar interpreta greșit, cum s-ar spune, esența canibalismului spiritual propovăduit de bietul individ. Se mai punea întrebarea (sau cel puțin o persoană și-ar putea pune întrebarea – nuanța e lipsită de importanță) ce au priceput țăranii din acel discurs elocvent. Poate că le amintea în chip nelămurit de religie. Mai întâi va trebui să-i găsesc o bonă – o bonă de calitate, ca la carte, blândă, înțeleaptă și foarte curată. Apoi va trebui să mă ocup și de tine, dragostea mea. N-am imaginat că un tren alb, în care era amenajat un spital, tras de o locomotivă Diesel albă, te-a dus prin mai multe tunele până într-un ținut muntos de la malul mării. Te simți din ce în ce mai bine acolo. Dar nu poți să ne scrii din cauză că degetele tale sunt atât de firave. Razele de lună n-au putere nici măcar să țină un creion alb. Frumoasă imagine, dar cât timp poate dăinui pe ecran? Așteptăm să apară următoarea imagine, însă omul care manevrează lanterna magică nu mai are alta.


Cartea Blazon de bastard poate fi achiziționată de la:

 

«
»
%d blogeri au apreciat: