Fragmentul zilei – 17 noiembrie 2020: Cinci colțuri – Mario Vargas Llosa

Cinci colțuri

Se trezise, sau încă visa? Tot mai simțea căldură în laba piciorului drept, o senzație stranie care-i înfiora tot trupul și îi spunea că nu e singură în pat. Amintirile i se-nvălmășeau mai întâi în minte, dar apoi se ordonau ca un rebus pe care-l completezi treptat. Vinul băut după masă le înveselise și le … Citește mai mult

Fragmentul zilei – 9 noiembrie 2020: Putin și putinismul – Francoise Thom

Putin și putinismul

BAZA RUSEASCĂ AMPRENTA “ZONEI” Mediul criminalității […] destramă țesutul societății noastre civile încă imature. Uneori […] el se substituie chiar societății civile. — Valeri Zorkin, președintele Curții Constituționale a Rusiei Rușii sunt încă foarte arhaici. […] Noi nu suntem cetățeni, ci mai degrabă un soi de trib.— Igor Iurghens, consilier al președintelui Medvedev Civilizația sovietică … Citește mai mult

Fragmentul zilei – 3 noiembrie 2020: Nuvele pentru un an – Luigi Pirandello

Nuvele pentru un an

patru cămăși patru cearșafuri patru fuste în sfârșit, câte patru din toate. Și nu mai contenea tot arătându-le vecinelor trusoul acela al fetei, lucrat, azi un fir, mâine altul, cu răbdarea unui păianjen.  – Lucruri de oameni săraci, însă curate. Cu bietele ei mâini, albite și aspre, care făcuseră de toate, scotea din vechea ladă … Citește mai mult

Fragmentul zilei – 29 octombrie 2020: Între păduri și ape – Patrick Leigh Fermor

intre-paduri-si-ape-la-pas-spre-constantinopol-de-la-dunarea-de-mijloc-pana-la-portile-de-fier

POATE CĂ POPOSISEM PREA MULT pe pod. Pe ambele maluri, slovac și maghiar, se adunau umbrele, iar Dunărea, care curgea iute și palidă printre ele, spăla cheiul bătrânului oraș Esztergom, unde o colină abruptă înălța bazilica în lumina amurgului. Marele dom și cele două clopotnițe în stil palladian, răspândind acum dangăte mai scurte, se odihneau … Citește mai mult

Fragmentul zilei – 26 octombrie 2020: Lungul zbor spre casă – Alan Hlad

Lungul zbor spre casă

În ziua grozăviei, Susan Shepherd trebăluia în hulubărie, împrăștiind în tava lungă de metal amestecul de boabe de sorg, grâu și mazăre. Câțiva puiandri cu caș la gură și-au ridicat somnoroși căpșoarele de sub aripă, dar nu s-au obosit să plece din cuib. Ceilalți porumbei erau cu toții afară, dând roată deasupra pășunii verzi unduitoare … Citește mai mult

Fragmentul zilei – 23 octombrie 2020: Casa germană – Annette Hess

Casa germană

Iarăși luase foc undeva în timpul nopții. A simțit imediat mirosul când a coborât, fără să‑și pună paltonul, pe strada cufundată în liniștea duminicală și acoperită cu un strat subțire de zăpadă. De data asta trebuie să fi fost foarte aproape de casa lor. Mirosul pătrunzător era foarte diferit de cel al pâclei obișnuite a … Citește mai mult

Fragmentul zilei – 21 octombrie 2020: Să nu vinzi înger păzitor! – Jutta Richter

Să nu vinzi înger păzitor

Sunt și zile din alea bune. De pildă, zilele de târg, când la sfârșit negustorii își împart marfa pe nimic. O ladă de căpșuni răscoapte. Sau bananele cu pete cafenii. Și pe urmă mai sunt și cârnații fripți rămași de la grătar, și nițică pâine uscată. În zilele bune, Corsaru și Nono se duc seara … Citește mai mult

Fragmentul zilei – 13 octombrie 2020: Ipoteza fericirii – Jonathan Haidt

Ipoteza fericirii

Ce ar trebui să fac, cum ar trebui să trăiesc și cine ar trebui să devin? Mulți dintre noi își pun aceste întrebări și, dată fiind natura vieții moderne, nu trebuie să sondăm foarte mult după răspunsuri. Înțelepciunea este acum atât de accesibilă și de abundentă, încât se revarsă peste noi din paginile calendarelor, de … Citește mai mult

Fragmentul zilei – 8 octombrie 2020: Soția din Paris – Paula McLain

Soția din Paris

Primul lucru pe care îl face e să mă fixeze cu ochii ăia ai lui minunați, căprui, și să spună:  – Poate c-oi fi eu prea beat ca să-mi dau seama, dar s-ar putea să ai talent. E octombrie 1920 și jazzul e pretutindeni. Eu habar n-am de jazz, așadar cânt Rahmaninov. Simt un început … Citește mai mult

Fragmentul zilei – 5 octombrie 2020: Eu și Marilyn – Ji-min Lee

Eu și Marilyn

Plec de la muncă gândindu-mă la moarte. Știu prea bine că nici unul dintre cei care merg la serviciu în Seul nu e fericit, dar eu sunt, fără îndoială, cea mai nefericită dintre toți. Azi-noapte, în somn, m-a chinuit iar amintirea dureroasă a morții. M-am zbătut violent, ca o fecioară care-și apără onoarea, dar degeaba. … Citește mai mult

 
%d blogeri au apreciat: