„Țiganca îi strecură privire pricepută. Asemenea căutătură are darul să deslușească cugetul oamenilor mai limpede decât slovele așternute în pergamente. Roaba o deprinsese cu anii, dar mai cu seamă trudind să se strecoare neocărâtă la curțile a trei stăpâne: vorniceasa Boldur, bunica postelnicei, comisoaia Anica, maică-sa, iar acum, în urmă, la jupâneasa Eufrosina, cea mai aprigă dintr-un neam de muieri despre a căror afurisenie zvonea o Moldovă. Când temi gârbaciul, înveți lesne să ghicești dintr-o singură privire pofta stăpânei…
Pe buzele roabei alunecă un zâmbet șters. Tânărul era crud. O deslușeau musteața abia mijită, obrajii cu dulceață de prunc, vorba fără vicleșug. Cine poartă asemenea întrebare unei slugi neînsemnate n-a apucat încă să deșarte o singură carafă de vinars.
Ochii jupâniței – Rodica Ojog-Brașoveanu