"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin

Citatul zilei – 2 decembrie 2016: Viața lui Schubert – Christopher H. Gibbs

„Schubert a avut o problemă de imagine. În timpul vieții a fost aproape necunoscut în afara Vienei natale, unde, în orice caz, publicul era familiarizat doar cu o mică parte din vasta sa operă. După moartea lui, informațiile puține, inexacte și adesea contradictorii despre el au făcut ca biografii și muzicologii să poată crea aproape orice reprezentare doreau – portretul mult prea familiar, a cărui autenticitate merită o serioasă analiză. Acest capitol introductiv examinează imaginea maleabilă a lui Schubert prin cercetarea semnificațiilor mai largi a trei reprezentări din secolul al XIX-lea. Reflexia asupra anumitor reprezentări vizuale, cred eu, ne poate ajuta să înțelegem mai bine locul derutant ocupat de Schubert în imaginea populară. Schița, desenul în sepia și pictura reproduse aici ridică probleme esențiale privind compozițiile, mediul cultural și faima lui Schubert. Chiar dacă investigația aceasta preliminară nu-l dezvăluie până la urmă pe „adevăratul” Schubert, măcar ne atrage atenția asupra unor factori care complică reprezentarea vieții sale.

Dar înainte de a ne îndrepta atenția înspre aceste portrete vizuale, voi spune câteva cuvinte despre portretele literale ale compozitorului care au influențat atât de puternic opiniile publicului. Prima biografie semnificativă a lui Schubert a apărut la aproape patruzeci de ani după moartea sa, un interval de neconceput pentru vreun alt compozitor de seamă din secolul al XIX-lea. Fără îndoială că un motiv serios pentru întârzierea aceasta a fost evoluția neobișnuită a carierei lui Schubert, atât a celei din timpul vieții, cât și a celei postume, mai ales că foarte multe dintre compozițiile sale importante au fost descoperite abia târziu, după moartea sa. Când Schubert a murit în 1828, la vârsta de treizeci și unu de ani, puțini considerau că viața lui merită o carte substanțială. Abia la jumătatea anilor 1860, Heinrich Kreissle von Hellborn, un avocat vienez care nu l-a întâlnit niciodată pe Schubert, dar care îi iubea cu pasiune muzica, a îndeplinit până la urmă sarcina începută de alții, dar nicicând încheiată. În ampla sa biografie, Kreissle sugerează un alt motiv pentru lipsa de interes: „Schubert este, poate, singurul exemplu de mare artist a cărui viață exterioară nu a avut nici o afinitate sau legătură cu arta sa. Cariera i-a fost atât de simplă și de lipsită de evenimente, atât de disproporționată în comparație cu lucrările pe care le-a creat ca un geniu divin.| Pe scurt, muzica lui Schumbert e magnifică, viața – plictisitoare.

Familia compozitorului și prietenii săi enunțaseră deja această temă cunoscută. Josef von Spaun (1788-1865) care a scris cele mai detaliate, mai demne de încredere, dar și cele mai părtinitoare amintiri despre prietenul său apropiat, a reacționat negativ când a apărut cartea lui Kreissle la sfârșitul anului 1864, El a luat atitudine împotriva unora dintre observațiile muzicale oferite și, mai mult, chiar împotriva portretului lui Schubert-omul: „Biografia aruncă prea puțină lumină și prea multă umbră asupra lui Schubert ca om” (SMF 362). Însă nici Spaun, nici vreun alt prieten nu au lăsat un portret scris pe deplin convingător și interesant al celui pe care-l cunoșteau atât de bine. În plus, cuvintele lui Schubert însuși sunt descurajant de limitate. S-au păstrat mai puțin de o sută din scrisorile sale, multe nesemnificative. În afară de unele însemnări răzlețe de jurnal din 1816 și 1824, mai multe poeme și câteva pagini cunoscute ca „Main Traum” („Visul meu”), nu ne-au rămas de la Schubert nici jurnale, nici critică, nici studii sau memorii.

Dacă nu s-au păstrat din cuvintele lui Schubert atât de multe ca de la Mozart, Schumann sau Wagner, există totuși numeroase mărturii ale altora. În ultimă instanță, scrisorile, jurnalele și memoriile scrise de familie și de prieteni oferă informații esențiale pentru povestea vieții lui Schubert și descrierea personalității sale; toate acestea s-au dovedit indispensabile biografilor. Așa-numitul cerc din jurul lui Schubert a conceput un plan pentru sprijinirea și promovarea acestuia în timpul vieții și a căutat să perpetueze anumite idei despre el după moarte. Unele scrieri datează din perioada vieții lui Schubert, altele au apărut ca un omagiu adus memoriei sale imediat după dispariție, însă majoritatea au fost publicate peste mulți ani, după ce dragul prieten Schwammerl (o poreclă afectuoasă care înseamnă „ciupercuță”) ajunsese să fie recunoscut ca un Mare Compozitor.”

viata-lui-schubert

Cartea Viața lui Schubert poate fi achiziționată de la:

 

 

 

«
»
%d blogeri au apreciat: