Citatul zilei – 2 februarie 2017: Bărbatul făcut din bucăți – David Lodge

„Implicarea personală și socială presupusă de apartenența la Societatea Fabiană era mult mai interesantă și mai aducătoare de satisfacții decât activitățile sale oficiale, reprezentate în cea mai mare parte de întruniri destul de plictisitoare, la care membrii vechi citeau discursuri și dădeau glas unor opinii deja arhicunoscute de întreaga audiență, care pornea să le dezbată după scenarii lesne previzibile. Nu părea să existe cine știe ce dorință de regândire radicală a funcției și strategiei societății, așa că începu la un moment dat să se întrebe dacă nu cumva făcuse o greșeală când aderase. Îl copleșea un impuls al fugarului care îi era deja familiar, iar în primăvara lui 1904 i se păru că descoperă în controversa stârnită de reforma taxelor vamale o ocazie de a evada onorabil. Charismaticul politician conservator Joseph Chamberlain desfășura o campanie de succes în favoarea unui Imperiu Britanic protecționist, idee căreia vechiul său prieten Graham Wallas, în calitate de adept fidel al liberalismului, i se opunea din principiu, dar pe care Executivul Fabian hotărî pragmatic să n-o dezaprobe. Când Wallas demisionă din Societatea Fabiană după discuțiile pe acest subiect, se folosi și el de ocazie ca să-și prezinte propria demisie pe același temei. Însă Shaw îl convinse să și-o retragă, printr-o scrisoare care combina cu dibăcie sarcasmul și lingușirea, refuzând să creadă despre el că dădea măcar o ceapă degerată pe reforma taxelor vamale, dar îndemnându-l să rămână alături de Societate întrucât fabienii aveau nevoie de el. Prin urmare, îi scrise secretarului Pease că își retrage demisia, exprimându-și însă cât se poate de clar dezaprobarea față de forma actuală a Societății și afirmând că rămâne numai pentru a o răsturna din temelii.

În decursul lui 1904 și în cea mai mare parte a lui 1905, își concentră eforturile asupra încercării de a-i convinge pe fabieni să-și reexamineze și să-și revizuiască scumpele lor „Fundamente”, manifestul conceput de Wallas, Shaw, Bland și alți membri fondatori ai Societății, care-i conferise Vechii Găști același statut pe care Cele Zece Porunci îl oferiseră israeliților. Calitatea principală a acestui document era concizia lui, de vreme ce încăpuse tipărit pe o singură coală de hârtie, în ciuda faptului că spunea aceleași lucruri de mai multe ori în diferite formulări. Societatea Fabiană este compusă din socialiști, se afirma acolo. Prin urmare, năzuiește să întreprindă reorganizarea socială prin emanciparea pământului și a capitalului industrial de sub proprietatea particulară sau de clasă și plasarea lor sub controlul comunității, în beneficiu tuturor. Următoarele două paragrafe repetau aceleași obiective, cu doar câteva detalii suplimentare, și proroceau cu toată încrederea: clasa trândavilor care acum trăiesc pe seama altora va dispărea inevitabil, iar egalitatea concretă a șanselor va fi menținută prin acțiunea firească a forțelor economice… Se termina astfel: Ea caută să realizeze aceste obiective prin generalizarea cunoștințelor despre aspectele economice, etice și politice ale relației dintre individ și societate.

Trăsătura principală a acestui document era neclaritatea în privința mijloacelor prin care aveau să fie duse la îndeplinire aspirațiile descrise în el, ceea ce reprezenta un avantaj în măsura în care îi încuraja pe mulți intelectuali din clasa de mijloc care se considerau progresiști să-și pună semnătura pe el, fără să se teamă cu adevărat că vor fi nevoiți să renunțe la proprietățile lor în favoarea statului, dar și un dezavantaj prin faptul că amâna la nesfârșit orice acțiune în afara organizării de conferințe și-a distribuirii de pamflete către publicul larg. Iar definiția socialismului în termeni strict economici excludea menționarea reformelor sociale și culturale de care era urgentă nevoie – spre exemplu, sfârșitul situației de dependență a femeilor. Vederile lui radicale în legătură cu această problemă îi aduseseră prietenia și sprijinul uneia dintre membrele proeminente ale Societății Fabiene, Maud Reeves, soția lui William Pember Reeves, ambasadorul Noii Zeelande la Londra. Sosirea în țară la sfârșitul anilor ’90, cu bune recomandări pentru tabăra progresiștilor – el în calitate de fost ministru în guvernul liberal al Noii Zeelande și autor al unei cărți erudite despre Experimentele statale în Australia și Noua Zeelandă, ea pentru participarea la o campanie de succes în favoarea dreptului femeilor la vot ce se desfășurase în țara ei natală, prima din lumea care le garantase femeilor acest drept. Amândoi au fost primiți imediat în cercurile fabiene, unde aveau deja câteva contacte, și cu toate că Reeves nu putea să-și asume un rol activ în treburile Societății din pricina statutului său diplomatic, Maud nu era deloc intimidată de acest aspect.”

Cartea Bărbatul făcut din bucăți poate fi achiziționată de la: