Citatul zilei – 22 mai 2016: Faust – Johann Wolfgang Goethe

„MEFISTOFEL:

O, Doamne, cum te-apropii înc-o dată

Și ne întrebi pe cei de-aci cum ne găsim,

Cum bucuros de obicei tu mă vedeai și altă dată,

Iată-m-acuma și pe mine

Amestecat în marea ta servitorime.

Mă ierți, nu mă pricep la vorbe-nalte,

Chiar dac-aș fi de cercul ăsta defăimat.

Și de-al meu patos tu ai râde,

Dacă de râs de mult nu te-ai fi dezvățat.

N-aș ști să-ți spun despre planete, lume, vreo poveste,

Văd doar că oamenii-s cuprinși de chin și cazne.

Piticul zeu al luminii din tipar nu-și iese,

Și ca în prima zi – ciudat din cale-afară este.

El zilele neîndoios și le-ar trăi mai bine

De nu l-ai fi-nzestrat cu-acea lumină-amăgire,

Pe care rațiune s-o numească el mai ține,

Dar căreia folos îi trage numai spre a fi

Mai bestial ca orice bestie-n pustii.

El seamănă, dacă-mi îngăduiți cuvântul,

Cu una fin gângăniile-acele cu prelungi picioare

Ce zboară-ntr-una și tot cad pe pântec,

Cântându-și iar în iarbă vechiul cântec.

Și cel puțin dacă în iarbă și-ar lungi popasul,

Dar nu, în orice băligar își bagă nasul.”

faust1

Faust – Johann Wolfgang Goethe