„Eu nu știu dacă s cred așa ceva sau nu. Dar de un lucru sunt sigur: răul unei crime este infinit, iar vinovăția mea este aidoma frumuseții mele – eternă. Nu pot fi iertat, pentru că nu există cineva care să mă ierte pentru tot ce am făcut.
Cu toate acestea, îmi place să-i salvez pe inocenți de soarta lor. Și îmi place să-i iau cu mine pe ucigași pentru că îmi sunt frați și suntem de-o seamă; de ce să nu moară mai bine în brațele mele decât în ale unui muritor milos, care n-a făcut niciodată vreun rău intenționat cuiva? Acestea sunt regulile jocului. Le respect oentru că eu le-am inventat. Și mi-am promis că după aceea să nu părăsesc trupurile la întâmplare. M-am străduit întotdeauna să fac ceea ce mi-au cerut alții. Și totuși… îmi plăcea să las autorităților cadavrul.”
Povestea hoțului de trupuri, Cronicile vampirilor, Vol. 4 – Anne Rice