La auzul acestor vorbe, ceilalți au râs de el că era atât de grăbit să ajungă la iubita lui, și cineva îl întrebă chiar dacă avea de gând să-și lase de izbeliște școala din vechiul cuptor de pâine, unde le preda lecții atât de frumoase copiilor. Dar el le răspunse că și copiii ar fi fost mai bucuroși dacă a doua zi de dimineață ar fi găsit școala pustie și pe nimeni care să-i pună la treabă; și școala, la drept vorbind, putea să și-o deschidă oriunde, căci el își ținea călimara, cum putea vedea oricare dintre ei, atârnată cu un lanț de gât, iar abecedarul și cărțoiul cel gros cu poemul lui Vergiliu le ducea cu el în buzunarul mantalei.
Unii spuseseră că ar fi făcut mai bine să bea un pahar înainte de a pleca la drum, și un tinerel îl apucă de pulpana mantalei și-i spuse că n-ar fi fost frumos să plece înainte de a le cânta cântecul pe care-l compusese despre Venus și Mary Lavelle. El bău un pahar de whiskey; dar apoi le spuse că nu mia putea să întârzie și că trebuia să pornească numaidecât la drum.
– Ai tot timpul din lume, Roșule Hanrahan, spuse gazda, oricând are să fie pentru tine timp destul să te lași pradă plăcerilor, odată ce te vei fi însurat, și poate să mai treacă multă vreme până când te mai vedem la față.
– Nu vreau să mai stau, spuse Hanrahan, cu gândurile sunt de mult pornit la drum către ea, către cea care m-a chemat, și acum este singura și așteaptă să ma duc la ea.
Atunci se adunară și alții în jurul lui, încercând să-l convingă să mai stea, cel puțin în noaptea aceea, cu ei, căci era un tovarăș bun de veghe și întotdeauna avusese cântece, snoave și glume de tot felul pentru fiecare dintre ei. Dar el îi respinse pe toți, li se smulse din brațe și păși spre ușă. Totuși, când voia să-i treacă pragul, străinul cel bătrân se ridică și-și puse mâna, slabă și uscată ca o gheară de pasăre, pe brațul lui Hanrahan, și-i zise:
– Ar fi păcat, Hanrahan, ca un om atât de învățat și un atât de iscusit născocitor de cântece cum ești tu să plece dintr-o asemenea adunare într-o seară de Samhain. Rămâi aici și joacă puțin cărți cu noi, spuse el. Și uite aici, sunt niște cărți de joc vechi, care au mai trecut prin mâinile oamenilor încă multe nopți înainte de asta, și oricât de vechi și bătrâne sunt cărțile astea, totuși multe dintre bogățiile lumii au fost pierdute și recâștigate cu ele.
Unul dintre flăcăii din jur spuse:
– Se pare însă că nu prea s-au lipit de tine multe dintre bogățiile astea ale lumii, bătrâne, și privi spre picioarele goale ale bătrânului, și toți râseră. Dar Hanrahan nu râse împreună cu ei, ci se așeză acolo, fără să spună nici un cuvânt și rămase tăcut. În cele din urmă unul dintre ei zise:
– Atunci rămâi cu noi Hanrahan?
La care bătrânul răspunse:
– Sigur că rămâne; n-ați auzit că eu l-am poftit să rămână?
În acel moment cu toții se întoarseră să-l privească pe bătrân, ca și când s-ar fi întrebat de unde venise el de fapt.
– E lung drumul pe care am venit eu, spuse acesta, prin Franța și prin Spania am venit, am străbătut Greine, am trecut pe lângă izvoarele tainice și nimeni nu s-a atins vreodată de mine. Apoi tăcu, și nici unul dintre cei de față nu mai îndrăzni să-l întrebe altceva și începură să joace cărți. Erau șase oameni care se așezaseră în jurul scândurilor întinse peste butoaie și jucau, în timp ce restul se opriseră în picioare în spatele lor și-i priveau.
Jucară două sau trei partide fără miză, și apoi bătrânul scoase din buzunar o băncuță de patru penny, care era tocită de tot, lustruită și subțiată, și-i chemă pe ceilalți să pună și ei ceva în joc. Atunci fiecare scoase niște bani și-i puse pe scândură, și oricât de puțini erau banii, păreau totuși mulți, după felul în care și-i împingeau de la unul la altul când vreunul din ei câștiga, ca apoi să-i ia locul vecinul său. Și câteodată se întâmpla că norocul îi era potrivnic vreunuia dintre ei și rămânea fără nimic, și un altul trebuia atunci să-i împrumute ceva, iar el îi plătea îndărăt apoi din ce câștiga; căci norocul, nici nenorocul nu adăstau mult la nici unul dintre ei.
Cartea Rosa Alchemica și alte scrieri poate fi achiziționată de la: