"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin

Citatul zilei – 30 decembrie 2016: Nehotărâții sorți ai bătăliei – John Steinbeck

„Nici nu plecaseră bine, că zece motociclete de poliție urcară pe drum și flancară linia de marș. După nici un kilometru de-a lungul drumului, o mașină mare, decapotată și ticsită cu oameni țâșni în capul coloanei și parcă de-a curmezișul. Toți bărbații aveau puști în mâini și purtau insigne de ajutor de șerif. Șoferul se ridică în picioare pe scaun.

 – Oameni buni, o să păstrați ordinea, să nu uitați asta! urlă el. Puteți să mărșăluiți, atâta vreme cât nu blocați traficul, dar n-o să vă amestecați în treaba nimănui. Ați înțeles?

Bărbatul se așeză la loc, își mută mașina în fața camionetei lui Dakin și porni în fruntea marșului.

Jim și Mac mergeau la o sută cincizeci de metri în spatele camionetei lui Dakin.

 – Ne-au făcut un comitet de primire, spuse Mac. N-așa că-i drăguț din partea lor? Oamenii de lângă el râseră pe înfundate. Cică „aveți dreptu’ să faceți grevă, da’ fără pichetat”, continuă Mac, și ei știu c-o grevă nu se poate fără pichetat. Dar de data asta, nu mai râse nimeni. Oamenii bombăneau, dar era puțină furie în tonul lor. Mac se uită neliniștit la Jim. Nu-mi place, spuse el ușor. Grămada asta de-adormiți nu e întărâtată deloc. Dă, Doamne să se-ntâmple ceva care să-i enerveze, înainte să fie prea târziu. O să se răsufle de tot, dacă nu se-ntâmplă ceva.

Parada răzleață intră în oraș și o apucă pe trotuare. Oamenii erau tăcuți acum și cei mai mulți dintre ei păreau rușinați. În timp ce treceau prin oraș, gospodarii îi priveau de la ferestre, iar copiii stăteau pe pajiști și se uitau la ei, până ce-i trăgeau părinții în case și trânteau ușile. Foarte puțini cetățeni colindau străzile. Motocicletele de poliție înaintau atât de încet, încât șoferii erau nevoiți să-și lase picioarele și să le pună din când în când jos, ca să-și țină echilibrul. Condusă de mașina șerifului, procesiunea coti pe străduțe lăturalnice, până ajunse la depoul căii ferate. Oamenii se opriră exact la trecere, fiindcă linia era păzită de douăzeci de bărbați înarmați cu puști și proiectile cu gaz lacrimogen.

Dakin își parcă Chevroletul în curbă. Oamenii se împrăștiară în tăcere și se așezară în fața liniei forțelor speciale. Dakin și London mergeau încolo și-ncoace pe frontul compact, dând instrucțiuni. Oamenii nu trebuiau să înceapă nici o dispută cu poliția, dacă puteau să evite asta. Urmau să fie întâi discuții și asta era tot.

Pe trecerea de cale ferată erau trase două șiruri de vagoane frigorifice.

 – Poate opresc marfarul mai sus, pe linie, și-i descarcă pe băieți, îi spuse Jim în șoaptă lui Mac, Atunci n-am mai avea nici o șansă să ajungem la ei.

Mac clătină din cap.

 – Mai târziu s-ar putea, da’ acum cred că vor să-ncerce o demobilizare. Se gândesc c-o să ne sperie. Isuse, aș vrea să vină odată trenu’. Așteptarea face ravagii cu oameni ca ai noștri. Se sperie ca naiba când trebuie să stea și s-aștepte.

O parte din oameni se așezase deja jos, în curbă. Un zumzet de discuții purtate în șoaptă venea dinspre mulțimea compactă de lângă linie. Erau încolțiți, cu paznicii de la calea ferată într-o parte și polițiștii pe motociclete și ajutoarele șerifului în cealaltă. Oamenii păreau agitați și stingheriți. Ajutoarele șerifului își țineau armele cu amândouă mâinile, de-a latul peste stomac.

 – Polițaii-s speriați și ei, spuse Mac.

London asigura un grup de oameni:

 – N-o să tragă nici un glonț, zicea el. Nu-și permit să tragă nici un glonț.

 – E la barieră! strigă cineva.

Departe, pe linia ferată, bariera de la semafor se ridicase. O dungă de fum apăru de deasupra copacilor, iar șinele duduiau sub roțile ce se apropiau. Acum, oamenii se ridicară din curbă și își lungiră gâturile în direcția șinelor.

 – Țineți oamenii laolaltă, acuma! zbieră London.

Puteau să vadă locomotiva neagră și vagoanele de marfă apropiindu-se încet; iar în ușile vagoanelor, se vedeau picioarele oamenilor. Locomotiva răbufni în timp ce intra ușurel în depou, împroșcând cu jeturi de abur de sub roți. Trase pe o linie de rezervă și se puseră frânele . Vagoanele se izbiră unul de altul, numai locomotiva stătea, șuierând și pufăind.”

Cartea Nehotărâții sorți ai bătăliei poate fi achiziționată de la:

 

 

 

«
»
%d blogeri au apreciat: