"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin

Citatul zilei – 7 iunie 2017: Răul sub soare – Agatha Christie

O persoană extrem de importantă (cel puțin în accepțiunea proprie) era cazată la hotelul Jolly Roger. Hercule Poirot, strălucind într-un costum de culoarea oului de rață, cu o pălărie panama înclinată peste ochi și mustața pieptănată magnific, stătea pe un șezlong modern și admira plaja. La baza teraselor ce coborau dinspre hotel se zăreau plute, iole, bărci din cauciuc și din pânză, mingi și jucării de plastic. Mai erau și o trambulină lungă și trei bărcuțe, la varii distanțe de țărm.

Dintre vilegiaturiști, unii înotau, unii zăceau întinși la soare, iar alții se ungeau grijulii cu ulei.

Pe terasa imediat superioară, cei care nu erau pasionați de plajă comentau vremea, scenele ce se petreceau în fața lor, știrile din ziarele de dimineață și orice alt subiect le-ar fi făcut plăcere.

La stânga lui Poirot, un flux continuu de cuvinte se scurgea ușor și monoton de pe buzele doamnei Gardener, ale cărei andrele se loveau viguros în timp ce tricota frenetic. Dincolo de ea, soțul său, Odell C. Gardener, stătea întins într-un hamac, cu pălăria adusă peste nas, mormăind ocazional o propoziție scurtă, când i se cerea să o facă.

La dreapta lui Poirot se afla domnișoara Brewster, o femeie atletică și dură, cu părul grizonant, cu un chip agreabil, marcat de soare și vânt, care comenta răgușit. Vocea ei suna mai degrabă ca lătratul scurt și grav al unui câine ciobănesc care întrerupea schelălăitul continuu al unui șpiț.

Doamna Gardener povestea:

– Prin urmare, i-am spus domnului Gardener, foarte bine, i-am zis, peisajele sunt foarte frumoase, și mie chiar îmi place să vizitez un loc în mod temeinic. Pe de altă parte însă, nu cred că ne-a scăpat ceva din Anglia, și tot ce vreau acum este să ajung într-un loc liniștit lângă mare și să mă relaxez. Asta am spus, nu-i așa, Odell? Doar să mă relaxez. Simt că trebuie să mă relaxez, așa am zis. Am dreptate, Odell?

Domnul Gardener murmură din spatele pălăriei sale:

– Da, draga mea.

Doamna Gardener își duse tirada mai departe.

– Și astfel, când i-am pomenit de ideea mea domnului Kelso, de la Cook’s – el ne-a aranjat toate itinerariile și ne-a fost de mare ajutor pe toate planurile. Nu prea știu ce ne-am fi făcut fără el! – ei bine, cum spuneam, când i-am povestit de ideea mea, domnul Kelso a zis că nu puteam face o alegere mai bună decât să venim aici. Este un loc cu adevărat pitoresc, ne-a informat el, departe de civilizație, dar, în același timp, foarte confortabil și exclusivist din toate punctele de vedere. Și, bineînțeles, domnul Gardener a intervenit și a întrebat cum sunt condițiile sanitare. Pentru că, dacă vă vine să credeți, domnule Poirot, o soră de-a domnului Gardener a stat la o casă de oaspeți odată, o casă foarte exclusivistă, spuneau, și în mijlocul ținutului mlaștinilor, dar mă credeți sau nu, nu avea altceva decât un closet de pământ! Normal că asta l-a făcut pe domnul Gardener suspicios cu privire la aceste locuri izolate, nu-i așa, Odell?

– Păi, da, draga mea, încuviință Gardener.

– Dar domnul Kelso ne-a liniștit imediat. Instalațiile sanitare, a spus el, sunt de ultima modă, iar mâncarea este excelentă. Și sunt sigură că așa este. Cel mai mult îmi place însă intimitatea, dacă mă înțelegeți. Fiind un hotel mic, toți vorbim între noi și toată lumea cunoaște pe toată lumea. Dacă britanicii au un defect, acela este că tind să te țină la distanță vreo câțiva ani până ajung să te cunoască. După acest răstimp, toată lumea este cum nu se poate mai amabilă. Domnul Kelso a mai zis că aici vin oameni interesanți, și văd că avea dreptate. Mă gândesc la dumneavoastră, domnule Poirot, și la domnișoara Darnley. Ah! Am fost pur și simplu încântată când am aflat cine sunteți, nu-i așa, Odell?

– Ai fost, draga mea.

– Ha! făcu domnișoara Brewster, intervenind exploziv. Mai rar așa o vedetă, nu, domnule Poirot?

Hercule Poirot își ridică mâinile ca pentru a potoli efuziunile. Dar nu era nimic mai mult decât un gest politicos. Doamna Gardener își urmă recitalul.

– Știți, domnule Poirot, auzisem multe despre dumneavoastră de la răposata Cornelia Robson. Domnul Gardener și cu mine am fost la Badenhof în luna mai. Bineînțeles, Cornelia ne-a povestit totul despre afacerea aceea din Egipt, când Linnet Ridgeway a fost ucisă. A spus că ați fost minunat, iar eu am fost dintotdeauna înnebunită să vă cunosc, n-am dreptate, Odell?


Cartea Răul sub soare poate fi achiziționată de la:

 

«
»
%d blogeri au apreciat: