"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin

Fragmentul zilei – 19 iunie 2020: Lista Neagră – Brad Thor

Kurt Schroeder aruncă o privire la iPhone în timp ce Nissanul său subcompact zdrobea sub roți pietrișul din parcarea proprietății. Fără semnal. La fel era și în cazul sistemului de navigare. Nu era nevoie să pornească radioul prin satelit, nici acesta nu ar fi avut semnal. Semnalul căzuse cam la un kilometru și jumătate înainte să ajungă la porți – exact cum trebuia să fie.

Nici unul dintre localnici nu făcuse vreodată legătura între pierderea semnalului și faptul că fenomenul se petrecea doar când proprietarii erau pe moșie.

Unii îl puneau pe seama condițiilor atmosferice, în vreme ce alți localnici, adepți ai teoriei conspirației, învinuiau guvernul, în ciuda faptului că erau luați peste picior de către vecini. De-ar fi știut acești adepți ai teoriei conspirației cât de aproape erau de adevăr.

O companie intitulată ADAPTIVE TECHOLOGY SOLUTIONS dezvoltase o tehnologie de blocare a semnalului folosită de armata Statelor Unite în Afganistan și Irak. ATS era una dintre cele mai de succes companii tehnologice americane, dar puțini auziseră de ea.

Fiind practic, o ramură ascunsă a Agenției Naționale de Securitate, ATS colabora strâns și cu directoratul agenției naționale de informații, CIA, cu Ministerul Apărării, cu Departamentul de Stat, cu FBI, cu Departamentul Securității Naționale, cu Ministerul de Finanțe, cu Ministerul de Justiție, precum și cu o mulțime de alte departamente, inclusiv mai puțin cunoscutul CYBER COMMAND al Statelor Unite – grupul care se ocupă cu centralizarea operațiunilor Statelor Unite din spațiul cibernetic.

Indiferent dacă era voba despre programe informatice, hardware, personal sau pregătire specială, guvernul Statelor Unite nu făcea nicio mișcare pe internet fără implicarea ATS.

Atât de întrepătrunsă era cu ADN-ul politic, militar și informational al Americii, încât nu se putea spune unde se termina rolul “Unchiului Sam” și unde începea cel al companiei ATS. Se știau puține lucruri despre organizație, ceea ce le convenea șefilor ATS. Dacă ar fi fost publicată lista cu membrii consiliului de administrație, nu s-ar fi știu exact cine mai era la putere în Washington. Pe lângă doi foști șefi ai serviciilor secrete, din consiliu mai făceau parte un fost vicepreședinte, trei judecători federali pensionați, un fost procuror, un fost secretar de stat, un fost președinte al Rezervei Federale, doi foști secretari ai Ministerului de Finanțe, trei foști senatori și un fost secretar la apărare.

Unii credeau că ATS era un paravan al ANS, în vreme ce alții bănuiau că CIA-ul s-ar fi implicat în fondarea acestei organizații. Dar toate erau, desigur, pure speculații. Cine știa ceva desper ATS nu cunoștea decât fața văzută a activității organizației, dar nici în acest caz nu existau prea multe informații. Această companie extrem de securizată activase decenii la rând reușind să ascundă cât era de extinsa și ce scop avea. Foarte puțin din toate astea era la vedere.

Organizația era, de asemenea, extrem de atentă pe cine admitea înăuntrul ei. Nu exista vreun proces de selectare mai riguros ca la ATS. Membrii ei împărtășeau o viziune aparte asupra lumii, precum și credința nestrămutată că puteau și, mai mult, era de datoria lor să modeleze evenimentele naționale și internaționale. Misiunile lor nu erau genul celor care să fie discutate în presă sau pe internet. Țineau foarte mult la anonimat.

Sediul central al corporației, cu măsurile sale sofisticate de contrasupraveghere și interceptare a comunicațiilor, se întindea pe mai mult de optzeci de hectare, într-o zonă deluroasă, extravilană din Virginia. Era alcătuit dintr-un grup de clădiri în mijlocul căruia se afla o casă mare, în stil neoclasic, din cărămidă roșie, cu coloane albe și groase la intrare.

Proprietatea fusese denumită “Walworth”, după ruinele unei mici ferme, împrejmuită de ziduri, care se afla la capătul de sud al proprietății, clădire construită înainte Războiului de Independență. Dreptul de proprietate era mascat de așa-numitele blind land trusts și de corporații din străinătate. Nu existau nici evidențe în registrul administrației districtuale, nici imagini ale proprietății care să poată fi accesate din satelit. Teoretic vorbind, proprietatea nici nu exista, întocmai cum își doreau atotputernicele forțe din spatele ADAPTIVE TECHNOLOGY SOLUTIONS.

Kurt Scroeder fusese la “Walworth” de nenumărate ori, deoarece supraveghease instalarea mai multor computere și sisteme de securitate. Dar nu mai fusese niciodată pentru o adunare a consiliului de administrație al firmei. Îi văzuse pe membrii consiliului o singură dată, când fusese invitat să îl însoțească pe șeful lui la întrunirea de iarnă, pe proprietatea ATS din insula Grand Cayman.

Deținând o avere inimaginabilă, cei din ierarhia companiei trăiau pe picior mare. Parcul auto al proprietății din Virginia semăna cu parcarea unui reprezentant de mașini de lux din Europa, plină de mașini BMW, Audi, Mercedes și Range Rover. Echipele de pază își parcaseră mașinile lor negre și blindate, Chevy Suburban, în parcarea laterală.

Schroeder observă un loc liber și parcă. Se uită în oglindă și își șterse broboanele de transpirație de pe frunte. Strângându-și nodul de la cravată, inspiră adânc. Șeful lui, cel care conducea ATS, semăna mult cu defuncta lui mamă. Amândoi aveau un temperament extrem de capricios.

Schroeder coborî din Nissanul lui deloc impresionant, dar eficient și, în timp ce traversa curtea, simți mirosul de fum care ieșea pe unul dintre multele hornuri ale casei. Martin Vignon, președintele securității interne a societății, îl întâmpină la ușă. Purta, ca și ceilalți din echipă, un costum negru și avea în ureche o cască specifică serviciilor secrete. Era un bărbat înalt, incredibil de palid, iar părul alb îi era pieptănat cu grijă. Când nu era prin preajmă, șeful – care părea a avea câte o poreclă jignitoare pentru toată lumea – îi spunea lui Vignon “Pudră”. Ori de câte ori arunca ofensa, majoritatea oamenilor râdeau stânjeniți sau se prefăceau că nu o auzeau.

Lista Neagra


Cartea Lista Neagră poate fi cumpărată de la:

Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.


Average Rating:

4,2 rating based on 17.523 ratings (all editions)

ISBN-10:
ISBN-13: 9786066095976
Goodreads: 53306919

Author(s): Publisher: RAO
Published: //2014

Undeva, ascunsa in dosarele guvernului Statelor Unite, se afla o lista bine pazita. Membrii Congresului nu o vad niciodata, doar presedintele si o echipa secreta de consilieri. Odata ce numele tau apare pe lista, nu dispare... pana nu esti mort. Cineva tocmai a adaugat numele agentului de contraterorism Scot Harvath. Harvath trebuie sa se fereasca de echipele trimise sa-l ucida pentru a afla cine l-a luat in vizor si de ce doreste sa-l elimine. Undeva, cineva, cumva poate sa puna toate piesele laolalta. Singura problema e daca Harvath va ajunge la acea persoana inainte ca Statele Unite sa sufere cel mai cumplit atac terorist care a existat vreodata.
 


Fragmentul zilei – 19 iunie 2020: Lista Neagră – Brad Thor

«
»

Spune-ți părerea:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

 
%d blogeri au apreciat: