/* */
"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin

Fragmentul zilei – 6 iunie 2019: Umbra vîntului – Carlos Ruiz Zafon

Pe mine, apariția subită a lui Fumero în relatarea părintelui Fernando Ramos mă înghețase, însă efectul asupra lui Fermin fusese fulgerător. Pălise și mâinile îi tremurau.

  – Mi-a scăzut tensiunea, improviză Fermin cu un firicel de voce. Uneori, clima asta catalană ne mortifică pe noi, cei din sud.

 – Pot să vă ofer un pahar cu apă? întrebă preotul, consternat.

 – Dacă luminăția voastră nu vedeți nici un inconvenient… Și poate o ciocolățică, pentru treaba cu glucoza…

Sarcedotul îi turnă un pahar cu apă, pe care Fermin îl sorbi cu aviditate.

 – N-am decât bomboane cu eucalipt. Vă convin?

 – Dumnezeu să vă răsplătească.

Fermin înghiți un pumn de bomboane și, pe dată, păru să-și recupereze întrucâtva culoarea.

 – Băiatul acesta, copilul portarului ce și-a pierdut în chip eroic scrotul apărând coloniile, sunteți sigur că se numea Fumero, Francisco Javier Fumero?

 – Da, întru totul. Îl cunoașteți cumva?

 – Nu, intonarăm amândoi în polifonie.

Părintele Fernando se încruntă.

 – N-ar fi de mirare. Francisco Javier a ajuns, în cele din urmă, un personaj de tristă celebritate.

 – Nu suntem siguri că vă înțelegem…

 – Mă înțelegeți de minune. Francisco Javier Fumero este inspector-șef al Brigăzii Criminale din Barcelona, iar reputația lui se întinde, cu asupra de măsură, și până la noi, cei care nu ieșim din această incintă. Iar dumneavoastră, când i-ați auzit numele, v-ați făcut mai mic cu câțiva centimetri, aș zice.

 – Acum, că domnia voastră l-ați menționat, parcă numele îmi sună oarecum familiar…

Părintele Fernando ne privi bănuitor.

 – Băiatul acesta nu este fiul lui Julian Carax. Greșesc?

 – Fiul spiritual, eminență, ceea ce moralicește atârnă mai greu.

 – În ce soi de belea sunteți vârâți? Cine v-a trimis?

Am avut atunci certitudinea că eram pe punctul de a fi alungați în șuturi din biroul preotului și am optat pentru a-l reduce la tăcere pe Fermin și, o dată și bună, pentru a juca pe cartea onestității.

 – Aveți dreptate, părinte Julian Carax nu e tatăl meu. Însă nu ne-a trimis nimeni. În urmă cu câțiva ani am dat, din întâmplare, peste o carte a lui Carax, o carte ce fusese dată dispărută, și de atunci am încercat să aflu mai multe despre el și să lămuresc împrejurările morții sale. Domnul Romero de Torres mi-a acordat ajutorul său…

 – Care carte?

 – Umbra vântului. Ați citit-o?

 – Am citit toate romanele lui Julian.

 – Le mai aveți?

Preotul tăgădui.

 – Pot să vă întreb ce-ați făcut cu ele?

 – Cu câțiva ani în urmă, cineva a intrat în camera mea și le-a dat foc.

 – Bănuiți pe cineva?

 – Bineînțeles. Pe Fumero. Nu de asta vă aflați aici și domniile voastre?

Fermin și cu mine am schimbat o privire perplexă.

 – Inspectorul Fumero? De ce-ar dori el să ardă cărțile astea?

 – Cine altcineva? În ultimul an pe care l-am petrecut împreună la colefiu, Francisco Javier a încercat să-l omoare pe Julian cu pușca lui taică-său. Dacă Miguel nu l-ar fi oprit…

 – De ce a încercat să-l omoare? Julian fusese singurul lui prieten.

 – Francisco Javier era obsedat de Penelope Aldaya. Nimeni nu știa asta. Cred că Penelope însăși nu băgase de seamă că băiatul exista. A păstrat secretul ani la rând. Pe cât se pare, îl urmărea pe Julian fără știrea acestuia. Cred că, într-o zi, l-a văzut sărutând-o. Nu știu. Ceea ce știu e că a încercat să-l omoare în plină zi. Miquel Moliner, care nu avusese niciodată încredere în Fumero, s-a aruncat asupra lui și l-a oprit în ultima clipă. Gaura glonțului încă se mia poate vedea la intrare. Ori de câte ori trec pe-acolo, îmi amintesc de ziua aceea.

 – Ce s-a întâmplat cu Fumero?

 – El și familia lui au fost expuzați din incintă. Cred că pe Francisco Javier l-au vârât o vreme într-un internat. N-am mai știut nimic de el vreo doi ani, până când mama lui a murit într-un accident de vânătoare. N-a existat un asemenea accident. Miquel avusese dreptate de la bun început. Francisco Javier Fumero e un asasin.

 – Dacă v-aș povesti.. bâgui Fermin.

 – Păi, n-ar fi de prisos să-mi povestiți domniile voastre câte ceva: ceva veridic, ca să mai schimbăm.

 – Vă putem spune că nu Fumero v-a ars cărțile.

 – Atunci, cine?

 – Cu toată siguranța, a fost un bărbat cu fața desfigurată de foc, care își spune Lain Coubert.

 – Nu cumva e…

Am încuviințat.

 – Numele unui personal al lui Carax. Diavolul.

Părintele Fernando se lăsă pe spate în fotoliu, aproape la fel de descumpănit ca și noi.

 – Ceea ce pare in ce în ce mai limpede e că Penelope Aldaya se află în centrul întregii chestiuni, iar despre ea știm cel mai puțin, remarcă Fermin.

 – Aici nu cred că vă pot ajuta. Abia dacă am văzut-o, de la distanță, de vreo două-trei ori. Ceea ce știu despre ea e ce mi-a povestit Julian, adică foarte puțin. Singura persoană pe care am auzit-o vreodată pomenind numele Penelopei a fost Jacinta Coronado.

Umbra Vintului


Cartea Umbra vîntului poate fi achiziționată de la:

«
»
%d blogeri au apreciat: