Pe Seth Hubbard l-au găsit în locul unde promisese să fie, deși nu tocmai în starea în care s-ar fi așteptat ei. Omul atârna de capătul unei frânghii, la vreo doi metri deasupra solului, răsucindu-se ușor în vânt. Un front de aer rece trecea prin regiune și Seth era ud când îl găsiseră, nu că asta ar fi contat. Cineva observă că nu avea noroi pe pantofi și nici nu se vedeau urme sub el, ceea ce însemna probabil că era deja spânzurat și mort când începuse ploaia. Însă ce importanță avea asta? La urma urmelor, niciuna.
Nu este chiar atât de simplu să te spânzuri de un copac. Era limpede că Seth se gândise la toate detaliile. Funia era o parâmă de manila, împletită și groasă de aproape doi centimetri, ușor învechită și destul de solidă ca să susțină greutatea lui Seth, care cântărea 64 de kilograme cu o lună în urmă, când fusese la cabinetul medical. Mai târziu, un angajat de la una din fabricile lui Seth avea să declare că își văzuse șeful tăind o bucată de funie lungă de vreo patru metri și jumătate dintr-un mosor, cu o săptămână înainte să o folosească într-o manieră atât de dramatică. Un capăt era legat strâns de o creangă joasă a copacului și întărit cu mai multe noduri și legături făcute la repezeală. Însă acestea ținuseră. Celălalt capăt era atârnat peste o creangă mai înaltă, groasă de 60 de centimetri și aflată la exact 6,3 metri deasupra solului. Din acel punct, funia cobora vreo doi metri și jumătate, sfârșindu-se într-un ștreang perfect, unul la care era limpede că Seth trudise îndelung. Ștreangul era făcut ca la carte, cu treisprezece bucle menite să strângă ochiul frânghiei sub presiune. Un ștreang făcut cum trebuie îți frânge gâtul, oferind o moarte mai rapidă și mai puțin dureroasă, și se pare că Seth își făcuse temele. În afară de ce era evident, nu se vedea niciun semn de luptă sau de agonie.
O scară de aproape doi metri fusese împinsă într-o parte și acum zăcea în apropiere. Seth își alesese copacul, aruncase funia pe după creangă, o legase strâns, urcase pe scară, ajustase lațul și, când isprăvise toate pregătirile, împinsese scara cu piciorul și căzuse în gol. Mâinile îi atârnau pe lângă buzunare.
Oare avusese vreo clipă de îndoială, de ezitare? Când își luase picioarele de pe scară, cu mâinile în continuare libere, oare apucase din instinct frânghia de deasupra capului, zbătându-se disperat până renunțase? Nimeni nu putea ști cu siguranță, dar nu părea plauzibil. Dovezile descoperite mai târziu aveau să dezvăluie că Seth venise acolo cât se poate de hotărât.
Pentru această ocazie, își alesese cel mai bun costum pe care îl avea, dintr-o stofă groasă de lână, cenușiu-închis și rezervat în mod normal pentru înmormântările desfășurate pe vreme rece. Avea doar trei costume. Când e făcută ca la carte, spânzurarea are efectul de a lungi corpul, astfel încât pantalonii îi ajungeau doar până la glezne, iar haina îi era ridicată deasupra taliei. Pantofii săi lungi erau lustruiți și impecabili. Cravata albastră era înnodată perfect. Cămașa albă, în schimb, era pătată cu sângele ce se scurgea de sub frânghie. Peste câteva ore avea să se afle că Seth Hubbard participase la slujba de la ora 11 de la o biserică din apropiere. Vorbise cu cunoscuții săi, glumise cu diaconul, lăsase un prinos în cutia milei și păruse într-o dispoziție destul de bună. Majoritatea oamenilor știau că Seth suferea de cancer pulmonar, deși mai nimeni nu știa că doctorii îi spuseseră că mai avea foarte puțin de trăit. Seth se afla pe mai multe pomelnice la biserică. Totuși, purta stigmatul celor două divorțuri și imaginea sa de bun creștin avea să rămână mereu pătată.
Iar sinuciderea urma să-i înrăutățească și mai mult situația.
Copacul era un platan bătrân pe care Seth și familia lui îl dețineau de mulți ani. Terenul din jur era ticsit cu asemenea copaci cu lemn tare și valoros, iar Seth îl ipotecase în mod repetat, îmbogățindu-se de pe urma lui. Tatăl său achiziționase terenul prin mijloace suspecte în anii 30. Ambele soții ale lui Seth încercaseră din răsputeri să-i ia pământul la divorț, însă el rezistase vitejește. Oricum ele obținuseră aproape toate celelalte bunuri.
Primul care ajunse la locul faptei fu Calvin Boggs, un om priceput la toate și muncitor la fermă, pe care Seth îl angajase cu câțiva ani în urmă. Duminică dimineață, Calvin fusese sunat de șeful său. Vino să ne întâlnim la pod, la ora două, îi zisese Seth. Nu îi dăduse detalii, iar Calvin nu era genul de om care să pună întrebări. Dacă domnul Hubbard îi spunea să meargă undeva la o anumită oră, atunci acolo se ducea. În ultima clipă, băiatul de zece ani al lui Calvin se rugă să-l ia cu el și, fără prea mare tragere de inimă, Calvin acceptă. O luară pe drumul de pietriș ce șerpuia pe kilometri întregi pe proprietatea familiei Hubbard. În timp ce conducea, Calvin începu să-și pună întrebări cu privire la întâlnire. Nu-și mai amintea vreo altă ocazie în care să se fi întâlnit cu șeful său într-o duminică după-amiază. Știa că acesta era bolnav și se zvonea că trăgea să moară, dar, ca despre orice altceva, domnul Hubbard prefera să treacă totul sub tăcere.
Cartea Șirul de platani poate fi cumpărată de la:
Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.
4,1 rating based on 131.047 ratings (all editions)
ISBN-10: 6066096222
ISBN-13: 9786066096225
Goodreads: 22896668
Author(s):Publisher: RAO
Published: 6//2014
Seth Hubbard is a wealthy man dying of lung cancer. He trusts no one. Before he hangs himself from a sycamore tree, Hubbard leaves a new, handwritten, will. It is an act that drags his adult children, his black maid, and Jake into a conflict as riveting and dramatic as the murder trial that made Brigance one of Ford County's most notorious citizens, just three years earlier.
The second will raises far more questions than it answers. Why would Hubbard leave nearly all of his fortune to his maid? Had chemotherapy and painkillers affected his ability to think clearly? And what does it all have to do with a piece of land once known as Sycamore Row?
Fragmentul zilei – 24 decembrie 2019: Șirul de platani – John Grisham