"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin

Citatul zilei – 15 octombrie 2016: Nopțile patriarhului – Tatiana Niculescu Bran

„Patriarhul se agăță de gândul cel mai viu și mai prezent, de usturimea urzicilor, cum îl învățase cândva un duhovnic bătrân. „Trupul e unealta mântuirii omului”, îi spusese. „Când ești la ananghie, întoarce-te la trup, postește, ostenește-l, ca să-ți dea de știre că e cu tine, du-te cu toată mintea și cu toate gândurile în durerea lui, să fii una cu ea, și apoi lasă-ți inima spre Hristos. Încet, încet, cu răbdare și cu îndurare, ai să intri în starea de rugăciune. Fără trup, nimic nu poți să faci. Dumnezeu îți rămâne străin.”

 – Tatăl nostru… murmură, cu ochii închiși.

Cuvântul aramaic folosit de Isus pentru Tatăl Ceresc era, de fapt, un diminutiv, un fel de „tăticule”. Nu reușise niciodată să se gândească la Dumnezeu Tatăl ca un copil la tatăl lui. În copilărie, acasă, îi era rușine să-și strige tatăl „tată”. Așa erau vremurile, respectul și teama față de capul familiei erau mari, tatăl era dumneata, mata, matale, dar niciodată copiii n-ar fi îndrăznit să-i spună în față „tată” darămite „tăticule”! Pe urmă, starețul din primii ani de mănăstire îi fusese ca un tată, dar nici lui, în adâncul sufletului, nu i-ar fi spus „tăticule”. Și mai fuseseră mulți alți tați: învățătorul de la școala de stat, Căpitanul Legiunii, ucis mișelește de agenții Siguranței, patriarhul Justinian… Ceaușescu fusese și el ca un tată al țării și al Bisericii strămoșești. Dar nu, pe niciuna din figurile părintești din viața lui nu o putuse simți ca pe un tătic, tăicuț bun și înțelegător. Dumnezeu așa era: bun și înțelegător.

 – Tatăl nostru… repetă, încercând să treacă mai departe, dar ceva, în inimă, în minte, îl ținea în loc.

Un suflet fără tată. I-ar fi venit mai la îndemână să se roage Maicii Domnului. Acatistul ei era neasemuit și toate rugăciunile către ea îi erau apropiate, se simțea ocrotit, cu sufletul în pace. Avusese o mamă bună, apucase câțiva ani de mângâieri și de iertări până să fugă la mănăstire. Înaintea tatălui însă, se temea. Înaintea Tatălui se cutremura. Îl invocase zi de zi, ani de ani, în altar, în biserică, în casă, la drum, mereu, pretutindeni, singur și alături de alții, cu voce tare și în gând, și iată că acum nu-l găsea.”

noptile-patriarhului

Cartea Nopțile patriarhului poate fi achiziționată de la:

 

 

 

«
»
%d blogeri au apreciat: