„Nu cred să se mai fi putut găsi un om care să trăiască numai pentru munca lui. E puțin să spun că-și dădea toată osteneala. Nu, el muncea cu dragoste. Copiind hârtiile, el se vedea într-o lume variată și plăcută. Desfătarea i se exprima pe chip. Unele litere erau favoritele lui și, dacă ajungea la ele, nu mai știa pe ce lume se află; râdea încetișor, făcea cu ochiul, se ajuta cu buzele, așa că pe față parcă i se putea citi fiecare literă pe care o caligrafia cu pana lui.”
Mantaua. Nasul. Însemnările unui nebun – N.V. Gogol