„Începu să se plimbe cu un creion în mână, dând de departe ocol Giniei, cu capul plecat, mângâindu‑și barba și aranjându‑și‑o ca o pisică. În mijlocul camerei, Ginia nu îndrăznea să se miște. Apoi pictorul îi spuse să iasă în lumină și, fără s‑o piardă din ochi, aruncă o foaie de hârtie peste pânza șevaletului și începu s‑o deseneze. Pe cer se vedea un nor galben și acoperișuri ; cu inima bătându‑i cu putere, Ginia se uita țintă la norul acela și o auzi pe Amelia vorbind ceva în cameră, umblând și răsuflând, dar n‑o privi.”
Vara de neuitat. Plaja – Cesare Pavese