"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin

Citatul zilei – 3 ianuarie 2017: Între Germania și Germania – Gunter Grass

De la Koln la Hamburg (cu trenul), 6.05.’90

Zborul de ieri de la Danzing la Koln, această accelerare care înghite timpul, nu mi-a permis să ajung, de aceea la început am purtat dialogul cu Tomas Kosta (la Mondial) ca și când aș fi fost absent. Hans Werner Richter a căzut pe stradă. Venirea lui la Praga este pusă în pericol. Kosta povestește că gelozia și invidia scriitorilor acompaniază într-o măsură tot mai mare activitatea lui Havel ca președinte al statului.

Să revin în republica federală înseamnă să-mi percep distanța tot mai sporită față de Germania „mare”. Ea nu poate fi țara mea în felul acesta. Va trebui, probabil, să-mi iau rămas-bun (prin cuvinte).

Nimicitor cum pipa lui Kohl este întărită de pofta necugetată de călătorie a ministrului său de Externe, dacă nu deștept, atunci viclean, ca și cum ar vrea să se întreacă unul pe celălalt. Adorabilă soția lui Weizsacker, care, după cum am văzut la întoarcere în „cabina prezidențială”, ține un jurnal de călătorie. (Tânăra și frumușica agentă de securitate poloneză, care o trăgea de fiecare dată de mână afară din mulțime.) Toți au căzut de acord asupra unui lucru: trei zile de liniște la Frauenburg ar fi fost cea mai bună încheiere a călătoriei.

Personaje: frații Bismarck, diferiți – Claus von este mai vârstnic cu un an și jumătate, iar mai tânărul Philipp tot trăncănește despre „dreptul la patrie” sau își cultivă amintirile militare.

Ofițerul Bundeswehr, însoțitorul militar al președintelui, a uitat să execute salutul militar la intonarea imnului național, iar când s-a cântat imnul german pe Westerplatte, aproape că a ratat salutul.

La proiectul hidrotehnic: băiatul polonez în vârstă de vreo 13 ani ciupește un bas, i se alătură o fetiță de 12 ani, ce mângâie coardele contrabasului: o pereche frumoasă.

Am dansat câteva măsuri cu Barbara, secretara președintelui, când orchestra țărănească a interpretat o mazurcă. Costumele grupului sunt de la Cracovia. Conducătorul proiectului, care cântă la acordeon, le-a adus și le-a transplantat la Elbing.

Agnes primește 3000.000 de zloți pensie. O pâine costă 2.300 de zloți. Când eram la Gdansk, Hunderjahre a apărut într-un tiraj de 50.000 de exemplare și s-a comercializat imediat pe piața neagră.

Mă bucură gândul la Ute, la Behlendorf, la desenul început, până și la câine. – Cu siguranță nu la rezultatul alegerilor comunale de astăzi din R.D.G. Peste tot înflorește (prea devreme) rapița, însă în mod deosebit de-o parte și de alta a Vistulei.

De la Behlendorf la Berlin (cu trenul), 11.05.’90

M-am detașat prin desen de călătoria prezidențială (nu de Polonia): cărbune și creion, în alternanță. Ieri polemica mea împotriva uniunii monetare a apărut în Zeit, sub un alt titlu. Între timp a descoperit și Siegel tema escrocheriei cu DM, iar Augstein îi scutește pe cititori de episoadele sale germano-naționale de luni. Ieri a venit paginarea epilogului la Totes Holz. Voi face imediat corectura.

Moartea lui Irmtraud Morgner. Înmormântarea mă aduce la Berlin. Smulsă din lucrul la cel de-al treilea volum al trilogiei ei. după Johnson (sau alături de el), este singura scriitoare epică de prestigiu care și-a găsit materialul de lucru în sedimentele din R.D.G.

Va fi, probabil, necesar să scriu pentru a treia oară despre Germania: după uniunea monetară. Pentru mine totul duce la despărțire sau distanțare.

Zborul Berlin-Hamburg, în seara de 11.05.’90

Cu Ingrid, de la Paris Bar la cimitirul central Lichtenberg. Nu foarte mulți participanți la funeralii, judecând după importanța lui Irmtraud Morgner. De exemplu a lipsit noul președinte al Uniunii Scriitorilor, Rainer Kirsch (ca să nu mai vorbim de Kant și de alte mărimi din R.D.G.). Gerhard Wolf a vorbit bine, însă prea încet, murmura, apoi Alice Schwarzer, care a vorbit în prezența mamei despre copilăria grea, marcată de lipsuri, a defunctei.

Apoi parastasul la hotelul Unter den Linden (fără Ingrid, care avea o consfătuire cu Naumann de la Rowohlt). În scurt timp, prea repede, am ajuns la tema viitoarei colaborări dintre editurile Aufbau și Luchternhand. Faber nu vrea să se decidă ferm. Gerhard Wolf susține propunerea mea de a continua tradiția colaborării în domeniul edițiilor de buzunar. Christa Wolf spune că nu înțelege nimic din asta.

În Niedstrasse, Eva Honisch și Trautwein au găsit multe manuscrise cu texte dramatice vechi. Acum vine să mă ia Bruno.”

Cartea Între Germania și Germania poate fi achiziționată de la:

 

 

 

«
»
%d blogeri au apreciat: