"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin

Fragmentul zilei – 1 iunie 2020: Aventurile lui Tom Sawyer – Mark Twain

A doua zi dimineaţă, la fel ca în fiecare luni dimineaţa, Tom era nefericit că trebuia să se ducă la şcoală. Începu să născocească un plan ca să chiulească de la şcoală. Era un băiat sănătos şi nu putea găsi nimic în neregulă cu el care să-i ofere scuza că era bolnav şi că din cauza asta nu va putea ajunge la şcoală.

După ce se gândi bine de tot, îşi dădu seama că unul dintre dinţii din faţă, de sus, se mişca. Imediat simţi că a dat norocul peste el. Dar tocmai când era gata să înceapă să geamă şi să se văicărească de durere, îşi aminti că mătuşa Polly era mare amatoare de smuls dinţii care se clatină, aşa că renunţă la plan, pentru că nu voia să simtă durerea aia îngrozitoare.

Tot gândindu-se, îşi aminti dintr-odată de un doctor care descria boala unui pacient de-al lui, care îl împiedicase să se dea jos din pat două săptămâni şi aproape îşi pierduse degetul.

Pe Tom îl durea un deget de la picior pe care nici nu-l băgase în seamă şi la care nici nu se mai gândise de zile întregi, dar, fără să ştie amănunte despre pacientul cu pricina, se întrebă dacă n-ar putea s-o păcălească pe mătuşa Polly. Aşa că începu să geamă şi să se vaite.

Sid, care dormea în patul de alături, nici măcar nu-i auzi gemetele şi dormea dus. Tom începu să geamă mai tare până când, în cele din urmă, Sid s-a trezit şi a alergat jos, să-i spună mătuşii Polly de suferinţa lui Tom.

 – Cred că e pe moarte! îi spuse îngrozit Sid mătuşii Polly, gâfâind.

 – Prostii! răspunse ea, dar o luă în grabă în sus, pe scări, să afle care era necazul. Când îl văzu pe Tom în ce hal era, se făcu galbenă ca ceara.

 – Mătuşă Polly, mă doare degetul de la picior. Cred că e gata să-mi cadă! se văită Tom.

Auzind una ca asta, mătuşa Polly răsuflă uşurată şi se aşeză râzând şi plângând în acelaşi timp. Îi spuse să înceteze cu tâmpeniile şi să se îmbrace imediat pentru şcoală.

 – Oh, dar, mătuşă, mă doare atât de tare, că am uitat de dintele care se clatină, gemu Tom din răsputeri.

Nici n-apucă să spună aceste vorbe că şi dădu de necaz. Ea îi cercetă dintele, legă de el un fir de mătase şi începu să tragă. Tom ţipă şi o imploră să se oprească, dar ea nu se lăsă convinsă. Aduse un tăciune aprins de la bucătărie, îl apropie periculos de faţa lui şi, când Tom sări înapoi de frică, îşi văzu dintele atârnând de firul de mătase.

În drumul spre şcoală, gaura dintre dinţii lui Tom făcu din el obiectul atenţiei şi invidiei tuturor băieţilor. Văzând asta, se gândi că poate durerea a meritat.

Când aproape ajunse la şcoală, se întâlni cu fiul beţivanului oraşului, Huckleberry Finn.

Huck era îmbrăcat în zdrenţe şi haine de căpătat şi nu ţinea seama de nicio regulă. Dormea pe la uşi, prin şoproane goale şi era invidiat de toţi bieţii din târg pentru că nu trebuia niciodată să meargă nici la biserică, nici la şcoală. Oricum, mamele băieţilor îl tratau ca pe un paria.

Tom îi făcu cu mâna lui Huck şi începu cu el o discuţie serioasă despre vindecarea negilor. De asemenea, a făcut un troc, dându-şi dintele scos pe chicheriţa pe care i-a arătat-o Huck.

Negocierile pentru schimb îl făcură să întârzie la oră.

La cererea domnului Dobins de a-i da o explicaţie, tocmai se pregătea să inventeze o minciună complicată, când o observă în clasă pe frumoasa blondă. Dar mai văzu şi că singurul loc liber din clasă era chiar cel de lângă ea.

Aşa că Tom răspunse:

 – Am fost cu Huckleberry Finn.

Toată lumea, inclusiv profesorul, rămase cu gura căscată. Pe faţă, nimeni nu recunoştea că umblă cu lepădătura oraşului. Profesorul îl lovi cu nuieluşa şi, drept pedeapsă, îl trimise să stea lângă fete. Era exact ce îşi dorise Tom. Îl durea, dar consideră asta ca un mic preţ plătit ca să stea alături de fata de care se îndrăgostise.

Cu toate astea, fata nu-l băgă în seamă şi chiar dădu din cap când îi oferi o piersică.

Aşa că se apucă să deseneze pe tăbliţă, acoperind-o cu braţul, astfel încât ea să nu poată vedea. Părea foarte concentrat la ce făcea.

Curând fata deveni curioasă şi voi să-i vadă desenul. Tom se prefăcu că n-o bagă în seamă.

Până la urmă, fata îi şopti:

 – Lasă-mă să văd şi eu.

Tom îi arătă o parte din desenul care întruchipa o casă cu un horn din cărămizi, care se profila pe fondul unui cer albastru.

Impresionată, îi spuse să deseneze şi oameni, susţinând că ea nu ştia să deseneze. Tom îi şopti:

 – E uşor, o să-ţi arăt eu.

Numele fetei era Becky Thatcher şi acceptă să petreacă pauza de masă cu Tom şi să înveţe de la el cum să deseneze.

Tom se întoarse la desenul lui şi de data asta refuză să-i arate tăbliţa. Un timp Becky insistă şi până la urmă îi arătă şi partea pe care o acoperise. Scrisese curajos: „Te iubesc!”

Becky roşi, dar fu încântată.

Aventurile Lui Tom Sawyer


Cartea Aventurile lui Tom Sawyer poate fi cumpărată de la:

Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.


Average Rating:

0,0 rating

ISBN-10:
ISBN-13:
Goodreads:

Author(s): Publisher:
Published: //

 


Fragmentul zilei – 1 iunie 2020: Aventurile lui Tom Sawyer – Mark Twain

«
»

Spune-ți părerea:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

 
%d blogeri au apreciat: