Fragmentul zilei – 1 septembrie 2019: Secera – Neal Shusterman

Secera a ajuns târziu, într‑o după‑amiază rece de noiembrie. Citra era la masa din sufragerie, se chinuia cu o problemă dificilă de algebră, manevra variabilele și nu reușea să rezolve necunoscutele X sau Y, când această variabilă nouă și mult mai distrugătoare i‑a intrat în ecuația vieții. La familia Terranova veneau des musafiri, așa că atunci când a sunat soneria, n‑a fost nicio presimțire – nicio scădere a luminii soarelui, nimic care să anunțe sosirea morții la ușă.

Poate că universul ar fi trebuit să producă astfel de semne, dar în marea schemă a lucrurilor, Secerile nu erau mai supranaturale decât colectorii de taxe. Apăreau, își făceau treaba neplăcută și plecau.

Mama ei a răspuns la ușă. Citra nu l‑a văzut la început pe vizitator, ușa i‑l ascundea vederii. A văzut‑o pe mama ei înțepenind, ca și cum venele i‑ar fi împietrit. Ca și cum, dacă ar fi făcut vreo mișcare, ar fi căzut pe podea și s‑ar fi spart.

– Pot să intru, doamnă Terranova?

Tonul vocii vizitatorului îi indica identitatea. Rezonant și inevitabil, ca bătaia seacă a unui clopot de fier, sigur pe sine că e auzit. Citra a știut înainte să‑l vadă că e o Seceră. Doamne! O Seceră a venit la noi!

– Da, da, bineînțeles, intră.

Mama Citrei s‑a dat într‑o parte ca să‑l lase să intre – ca și cum ea era musafira și nu invers.

Bărbatul a pășit peste prag și pe parchet fără să facă nici cel mai mic zgomot cu pantofii ușori ca niște papuci de casă. Roba lui cu multe rânduri de pânză ivorie, deși ajungea până jos, n‑avea nicio urmă de praf pe ea. Citra știa că o Seceră își poate alege culoarea robei – orice culoare, în afară de negru, pentru că era considerată inadecvată cu munca lor. Negrul era o absență a luminii și Secerile erau opusul. Luminoși și iluminați, erau considerați cei mai buni membri ai umanității – și de aceea erau aleși să fie Seceri.

Unele robe erau mai deschise, altele mai mate. Arătau ca robele bogate, fluide, ale îngerilor din Renaștere, grele și în același timp ușoare ca aerul. Stilul unic al acestor robe, indiferent de materialul din care erau făcute sau de culoare, le făcea imediat vizibile în public și imediat puteau fi evitate – dacă ai fi vrut așa ceva. Pentru că unii, la fel de mulți, erau atrași de ele.

Culoarea robei spunea deseori multe despre personalitatea Secerii. Roba ivorie era plăcută, suficient de îndepărtată de albul adevărat ca să nu atace ochii cu strălucirea ei. Dar nimic nu schimba faptul că era purtată de o Seceră.

Și‑a tras gluga, dând la iveală părul cenușiu tuns corect, o față posomorâtă, cu obrajii roșii de la ziua friguroasă și ochi negri care păreau să fie arme. Citra s‑a ridicat. Nu din respect, din frică. Șoc. Încerca să nu hiperventileze. Încerca să nu‑și lase genunchii să se frângă. O trădau prin tremur, așa că s‑a forțat să stea bine în picioare, încordându‑și mușchii. Oricare ar fi fost scopul Secerii, n‑avea s‑o vadă cum se prăbușește.

– Poți să închizi ușa, i‑a spus Secera mamei Citrei, care s‑a supus, deși se vedea că‑i era greu.

În hol, o Seceră încă se mai putea întoarce să plece, dacă ușa era deschisă. În momentul în care ușa era închisă, Secera se afla cu adevărat în casă.

S‑a uitat în jur și a văzut‑o imediat pe Citra. I‑a oferit un zâmbet.

– Salut, Citra.

Faptul că‑i știa numele a înghețat‑o, așa cum apariția din ușă o înghețase pe mama ei.

– Nu fi nepoliticoasă, i‑a spus, prea repede, mama. Salută‑l pe musafirul nostru.

– Bună ziua, Onorabile.

– Salut, a spus fratele ei mai mic, Ben, care tocmai ieșise din dormitorul lui pentru că auzise vocea gravă a Secerii.

Ben abia reușise să scâncească salutul. Se uita la Citra și la mama lor, gândindu‑se la același lucru la care se gândeau și ele. Pentru cine a venit? Pentru mine? Sau o să fiu lăsat să sufăr doliul?

– Am simțit un miros plăcut din hol, a spus Secera, trăgând aer pe nări. Acum văd că nu mi s‑a părut, într‑adevăr, venea de aici.

– Am gătit ziti, Onorabile. Nimic special.

Până acum, Citra n‑o văzuse pe mama ei atât de timidă.

– Bun, a spus Secera, pentru că nici nu vreau ceva special.

Apoi s‑a așezat pe canapea și a așteptat cuminte cina. Oare ar fi fost o speranță prea nebunească să creadă că omul venise numai pentru mâncare? Până la urmă, și Secerile trebuie să mănânce. După obicei, restaurantele nu le luau bani pentru mâncare, dar asta nu însemna că mâncarea gătită în casă nu era mai apetisantă. Erau zvonuri că unii le ceruseră victimelor să le prepare o masă înainte să fie spicuiți. Așa ceva se întâmpla și acum? Oricare i‑ar fi fost intențiile, le ținea pentru el și n‑aveau ce face decât să‑i dea ce voia. Avea să cruțe azi o viață dacă o să‑i placă mâncarea? se întreba Citra. Nu‑i de mirare că oamenii se dădeau peste cap să le facă pe plac Secerilor în orice fel. Speranța în umbra fricii e cea mai puternică motivație din lume.

Secera


Cartea Secera poate fi achiziționată de la:

Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.


Average Rating:

4,3 rating based on 217.113 ratings (all editions)

ISBN-10: 6068811751
ISBN-13: 9786068811758
Goodreads: 46016427

Author(s):Publisher: Editura YoungArt
Published: 5//2019

Un page-turner garantat

Această lume a viitorului pare una ideală: foametea și sărăcia au fost eradicate, la fel și bolile și războaiele, grație tehnologiei. Nemurirea oamenilor însă are un preț: în prezent, Secerile reprezintă o clasă specială, singurii oameni care pot lua viața altora. Și e nevoie să facă asta, pentru a ține populația sub control. Citra și Rowan sunt doi adolescenți aleși drept ucenici ai unei Secere. E un rol pe care nu și-l dorește niciunul dintre ei. A lua viața unui om presupune compasiune, dar și un talent anume, pentru a îndeplini sarcina cât mai nedureros. Cum se vor descurca cei doi?

Secera ne arată că nicio lume nu e perfectă, nici măcar aceea în care omul a cucerit moartea.


„O carte cu adevărat uimitoare și o lectură de nelăsat din mână - un început în forță al unei serii sci-fi excelente. Un must-have.“ School Library Journal

„Elegantă și melancolică, meditativă, dar infuzată cu umor macabru, cartea întunecată a lui Shusterman aruncă niște adolescenți reali și simpatici într-o situație suprarealistă, atrăgând cu cu sine probleme filozofice profunde. O poveste despre viață, moarte și sens, care încântă și dă fiori în același timp.“ Kirkus Reviews


Distopie fascinantă // Meditație despre viață și moarte
 

Fragmentul zilei – 1 septembrie 2019: Secera – Neal Shusterman

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

La începutul paginii