Fragmentul zilei – 1 septembrie 2020: Aru Shah și sfârșitul timpului – Roshani Chokshi

Când ești înconjurat de chestii extrem de periculoase, problema e că, după o vreme, te obișnuiești cu ele.

Aru locuia de când se știa la Muzeul de Artă și Cultură Indiană Antică. Și știa foarte bine că lampa din capătul Sălii Zeilor nu trebuia atinsă.

Putea vorbi în treacăt despre “lampa distrugerii” așa cum un pirat care a îmblânzit un monstru marin poate spune într-o doară: “Ei, te referi la puișorul de Ralph?” Dar, deși obișnuită cu lampa, nu o aprinsese niciodată. Era împotriva regulilor. Acele reguli pe care le repeta în fiecare sâmbătă, când conducea turul de după-amiază cu vizitatorii.

Unora nu le place ideea de a lucra în weekend, dar lui Aru nu i se părea că muncește.

Era ca o ceremonie.

Un secret.

Își punea vesta stacojie cu trei nasturi în formă de albină. Imita vocea mamei ei, curatorul muzeului, iar oamenii – asta era partea grozavă – ascultau. N-o scăpau deloc din priviri. Mai ales când vorbea despre lampa blestemată.

Uneori credea că e cel mai fascinant lucru despre care discutase vreodată. O lampă blestemată e un subiect mult mai interesant decât, să zicem, o vizită la dentist. Deși s-ar putea spune că ambele sunt blestemate.

Aru locuise la muzeu atâta vreme, încât nu mai era secret pe care ea să nu-l știe. Crescuse citind și făcându-și temele sub uriașul elefant de piatră de la intrare. Adesea adormise în amfiteatru și se trezise chiar înainte ca înregistrarea pârâitoare a sistemului de ghidare să anunțe că India își câștigase independența față de britanici în 1947. Ba chiar obișnuia să ascundă bomboane în gura unui dragon de mare vechi de patru sute de ani din aripa de vest (pe care-l botezase Steve). Aru știa totul despre muzeu. Cu o excepție…

Lampa. În mare, aceasta rămânea un mister.

 – Nu-i chiar o lampă, îi spusese mama ei, dr. K. P. Shah, celebră curatoare și arheologă, prima dată când i-o arătase lui Aru. Noi o numim o diya.

Aru își amintea că-și turtise nasul de geamul din sticlă, uitându-se la bucata aia de lut. În materie de obiecte blestemate, ăsta era de departe cel mai plictisitor. Arăta ca un puc de hochei ciobit. Pe margine avea niște semne mici, ca niște urme de mușcătură. Și totuși, deși arăta banal, până și statuile de care era plină Sala Zeilor păreau să se îndepărteze de lampă, făcându-i loc.

 – De ce n-o putem aprinde? o întrebase pe mama ei.

Mama nici n-o privise în ochi.

 – Uneori, lumina arată lucruri care ar trebui lăsate în întuneric. În plus, n-ai de unde să știi cine se uită.

Ei bine, Aru se uita. Se uitase toată viața.

În fiecare zi, după școală, ea venea acasă, își agăța rucsacul de trompa elefantului de piatră și se ducea spre Sala Zeilor.

Era cea mai populară expoziție din muzeu și avea o sută de statui ale diferiților zei hinduși. Mama ei pusese oglinzi înalte pe pereți, pentru ca vizitatorii să poată vedea artefactele din toate unghiurile. Oglinzile erau “de epocă” (un cuvânt pe care Aru îl folosise când îi dăduse lui Burton Prater un bănuț verzui în schimbul a nu mai puțin de doi dolari și jumătate de baton Twix). Datorită tufelor de liliac indian și a ulmilor înalți din fața ferestrelor, lumina care pătrundea în Sala Zeilor părea mereu puțin cam ștearsă. Aproape blândă, făcând să pară că statuile purtau coroane luminoase.

Aru stătea la intrare, uitându-se la statuile preferate – zeul Indra, regele cerurilor, care mânuia un fulger; zeul Krishna, care cânta la fluier; Budha, care stătea cu spatele drept și cu picioarele îndoite, meditând – înainte ca privirea să-i fie în mod inevitabil atrasă de diya din vitrina de sticlă.

Stătea acolo câteva minute, așteptând ceva… orice ar fi făcut ca următoarea zi de școală să fie mai interesantă sau ca lumea să observe că ea, Aru Shah, nu era o simplă elevă de clasa a șaptea care se târa prin generală, ci o persoană extraordinară

Aru aștepta să se întâmple ceva magic.

Și în fiecare zi era dezamăgită.

Aru Shah și Sfârșitul Timpului


Cartea Aru Shah și sfârșitul timpului poate fi cumpărată de la:

Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.


Average Rating:

0,0 rating

ISBN-10:
ISBN-13:
Goodreads:

Author(s): Publisher:
Published: //

 


Fragmentul zilei – 1 septembrie 2020: Aru Shah și sfârșitul timpului – Roshani Chokshi

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.