"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin

Fragmentul zilei – 11 februarie 2020: America uber alles – Jack Fernley

A doua rundă de foc antiaerian le fu aproape fatală.

Prima rundă trecuse lejer pe lângă aripa stângă, dar a doua lovi partea de jos a carlingii avionului Fieseler Fi 156 Storch. Runda de gloanțe care pătrundeau prin blindaj tăie prin flancul aparatului, nimerindu-l pe Robert Ritter von Greim în piciorul drept, împroșcându-l cu șrapnel fierbinte. Acesta strigă, dând drumul fără să vrea la manșă și încercând cu frenezie să stingă metalul arzând care trecuse prin cizma de piele și îi ardea piciorul și gamba.

Hanna Reitsch își dădu imediat seama de pericol.

Își desfăcu centura din scaunul de ejectare, se aplecă peste von Greim și controlă avionul.

Acesta deja era înclinat cu disperare spre dreapta, spre sol, încât în câteva secunde avea să se prăbușească pe străzile din Wilmersdorf de sub ei.

Folosindu-și toată puterea, scoase Fieselerul din picajul brusc, îndreptându-l spre nord-est și evitând ruinele în flăcări care se întindeau până la marginea Grunewaldului. Se afla la mai puțin de un kilometru de Heerstrasse. După pădure fură asaltați cu și mai multe focuri de la sol, gloanțele ricoșând de fuselaj. În față văzu linia Heerstrasse și viră spre dreapta ca să o urmeze, lăsând în urmă focul inamic.

Von Greim se ridică să recapete controlul, dar fără să se uite la el, ea se răsti:

 – Mă descurc, Rober. Apoi, mai încet: Lasă-te pe spate și bucură-te de drum.

Mormăind, el se lăsă la loc pe scaun.

Pe măsură ce strada înainta spre Siegessaule, văzu întinderea deschisă a Tiergartenului spre stânga. Primăvara era cea mai bună perioadă pentru Tiergarten, coroanele copacilor adăposteau monumentele de marmură și îndrăgostiți ascunși, pâraie în care puii de lebădă și de rață se scăldau pentru prima oară, straturile bogate de flori care se trezeau la viață – dar nu și în acest an. Acei copaci odată magnifici fuseseră reduși la cioturi urâte, carbonizate de luni întregi de bombardamente și atacuri. Statui, poduri, toate zăceau în ruină, pâraiele și straturile de flori poluate și murdare, lebedele și gâștele de mult mâncate de un oraș înfometat, tinerii îndrăgostiți separați de război și moarte.

Hanna se îndrepta spre axa est-vest, unde Unter der Linden se intersecta cu Friedrichstrasse, Reichstagul se vedea spre stânga, iar în fața sa, Poarta Brandenburg. Ridică ușor manșa, îndreptă avionul și apoi lăsă în jos controalele, pregătindu-se de aterizare. Avionul se clătină puțin. Știa că făcea totul puțin prea repede, dar nu avea încotro. Avea un spațiu limitat de aterizare și nicio șansă să se ridice și să mai încerce o dată. Reitsch se străduia să facă totul perfect.

Hanna se lăsă pe spătarul scaunului și împinse în jos manșa. Roțile Fieselerului atinseră pământul, sărind imediat în sus. Cu mare efort, apăsă din nou manșa. De data asta avionul atinse solul și rămase acolo. Under den Linden era plin de moloz și roțile avionului aruncară în aer pietre și cărămizi. Frână puternic, dar capacitatea ei de a controla aterizarea dispăru când roata dreaptă se lovi de o bucată mare de beton. Roata se sparse. Imediat Fieselerul o luă spre dreapta și șasiul începu să se frece de drum, scânteile zburând peste tot.

Avionul începu să se învârtă larg, iar Reitsch îl lăsă. Acum nu mai putea controla Fieselerul. Inerția împingea avionul spre un post de santinelă consolidat. Aripa dreaptă spulberă cabina santinelei înainte să se desprindă complet. Acum avionul se înclină spre stânga, aripa rămasă proiectând un nor de noroi și pietre, iluminat de scântei în timp ce se târâia pe pământ. Prin fereastra murdară, Reitsch văzu cum Poarta Brandenburg se apropia din ce în ce mai mult, până când în final botul se lovi de zidărie. Se zdrobi, un acordeon de metal, dar chiar când se gândi că o să-i înghită cu totul pe ea și pe von Greim, se opri locului.

Se auzi un geamăt jos de la companionul ei și o șoaptă slabă:

 – Și de aceea, draga mea, nu vei fi niciodată în Luftwaffe.

Cei trei băieți priviseră cum avionul picase din cer în tranșeele lor de pe marginea Tiergartenului. După însemn își dădură seama că era unul de-al lor, dar când se apropiară de resturile fumegânde, fură surprinși să vadă o femeie ieșind din carlingă.

 – Este Hanna Reitsch, strigă băiatul cel mare.

 – Cine? întrebă unul dintre ceilalți în timp ce alergau spre epavă.

 – Cea mai frumoasă femeie pilot din Reich. Dumneata ești, nu-i așa, Frau Reitsch?

Ea îl măsură din priviri. Nu avea mai mult de treisprezece ani, iar ceilalți doi păreau chiar și mai tineri. Purtau haine de stradă, murdărite de luni de zile de bombardamente aeriene, o banderolă pe braț, cu svastica fiind singurul însemn de uniformă. Deci aceștia erau ultimii apărători ai Berlinului, băieți care ar fi trebuit să fie la școală. Volksstrumul în toată gloria sa.

 – Chiar eu, bine ochit. Băieți, am nevoie de ajutorul vostru. Generalul a fost rănit. Hai, să nu pierdem vremea, am nevoie de ajutorul vostru aici.

Băieții alergară spre avion și se străduiră din răsputeri să îl scoată pe von Greim din Fieseler.

America Uber Alles


Cartea America uber alles poate fi cumpărată de la:

Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.


Average Rating:

3,3 rating based on 6 ratings (all editions)

ISBN-10:
ISBN-13: 9786060063155
Goodreads: 51918482

Author(s):Publisher: RAO Distributie
Published: //2020

 


Fragmentul zilei – 11 februarie 2020: America uber alles – Jack Fernley

«
»

Spune-ți părerea:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

 
%d blogeri au apreciat: