"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin

Fragmentul zilei – 20 septembrie 2019: Anotimpul ploilor – Tatiana de Rosnay

Linden îl citise la aeroportul din Los Angeles înainte de a decola spre New York, unde trebuia să fotografieze o actriță britanică pentru Vanity Fair. Le trimisese mai departe mesajul surorii lui, Tilia, la Londra, și mamei lui, Lauren, în Valea Drôme, care trebuiau să i se alăture la Paris în vinerea aceea. Linden nu-l inclusese și pe Paul printre destinatari, deoarece tatăl lui aprecia numai scrisorile și vederile, nu și e-mailurile. Răspunsul surorii lui, pe care-l primise când aterizase câteva ore mai târziu la JFK, îl făcuse să chicotească. “Inundații?! Ce? Iar? Nu ții minte că a fost deja o inundație cumplită la Paris anul trecut în noiembrie? Și cea din iunie 2016? Ne-a luat câțiva ani să organizăm nenorocirea asta de weekend, și acum ne confruntăm cu o inundație?!” Încheia cu o serie de emoticoane încruntate. Mai târziu, mama lor le răspunsese amândurora: “Venim cu barca dacă trebuie și-l smulgem pe taică-tu de lângă copacii lui! Ca să fim, în sfârșit, împreună! Sub nici o formă nu anulăm reuniunea de familie! Ne vedem vineri, iubiții mei!” Familia Malegarde se întâlnea la Paris să sărbătorească a șaptezecea aniversare a lui Paul și patruzeci de ani de căsătorie pentru Lauren și Paul.

Linden nu se mai gândise prea mult la avertismentul celor de la hotel. Când plecase de la New York la Paris joi seara, se simțea obosit. Avusese două zile pline, iar înainte de asta, săptămâni de muncă intensă prin toată lumea. Ar fi preferat să meargă acasă, la San Francisco, pe Elizabeth Street, la Sacha și la pisici. Nu-i văzuse prea mult în ultima lună. Rachel Yellan, dinamica lui agentă, îi dăduse o mulțime de proiecte, un vârtej aiuritor dintr-un oraș în altul, care-l epuizase și-l făcea să tânjească după un răgaz. Casa îngustă, albastră din Noe Valley și îndrăgiții săi locuitori trebuiau să aștepte până se termina acest eveniment special în familie. “Doar noi patru”, spusese mama lui cu atâtea luni în urmă, când făcuse rezervare la hotel și la restaurant. Aștepta cu nerăbdare acea reuniune? s-a întrebat el în timp ce decola avionul. Nu petrecuseră mult timp împreună, toți patru, de când era adolescent și locuia la Sẻvral, și cu atât mai mult după ce plecase a Vẻnozan, domeniul familiei tatălui său, în 1997, la aproape șaisprezece ani. Își vedea părinții o dată sau de două ori pe an și sora ori de câte ori mergea la Londra, lucru care se întâmpla frecvent. are de ce “doar noi patru” îi dădea, simultan, un sentiment de liniște și o anume angoasă?

În timpul zborului spre Paris, Linden citise Le Figaro și își dăduse seama că situația descrisă de hotel era, de fapt, neliniștitoare. Sena se revărsase deja la sfârșitul lunii noiembrie, după cum subliniase și Tilia, după o vară și o toamnă umede, la fel și în iunie 2016. Parizienii priviseră îngrijorați zuavul și micile valuri care-i urcau pe gambe. Din fericire, nivelul nu mai crescuse. Le Figaro arăta că, datorită tehnologiilor moderne, se putea anticipa umflarea fluviului cu trei zile înainte, ceea ce lăsa suficient timp pentru evacuare. Dar problema era ploaia torențială, care nu se potolise. Fluviul se umfla iar, cu o viteză amenințătoare.

După nenumărate blocaje în trafic și prevestiri sumbre la radio, taxiul traversă Sena pe podul Concorde. Plouă așa de tare, încât Linden abia zărește fluviul dedesubt, atât cât să observe că vâltoarea pare nefiresc de înspumată. Taxiul se târăște de-a lungul bulevardelor Saint-Germain și Raspail, năpădite de apă, și ajunge la hotelul Chatterton, la intersecția cu Varvin. În minutul de care are nevoie Linden ca să sară din mașină și să ajungă la intrare, ploaia îi lipește părul blond-închis de cap,  se scurge pe ceafă și i se strecoară în șosete. Aerul rece al iernii îl învăluie și pare să-l însoțească în hol. Este întâmpinat de o recepționeră zâmbitoare căreia îi zâmbește și el, tremurând de frig, cu apa picurându-i din păr.Îi înmânează pașaportul francez (are două) și dă din cap la “Bienvenue, monsieur Malegarde”. Da, sora lui sosește astăzi, mai târziu, cu Eurostar, iar părinții lui vin de la Montelimar cu trenul. Nu, nu știe exact la ce oră. A aflat că trenul părinților lui va fi deviat spre Montparnasse și nu va sosi la gara Lyon din cauza riscului de inundații? Nu, nu știa. Dar așa este mult mai practic. își dă el seama, întrucât gara Montparnasse este la numai cinci minute de Chatterton.

Recepționera, pe al cărei ecuson scrie “Agathe”, îi dă pașaportul și cheia de la cameră și-i spune, nu foarte efuziv, cât de mult îi admiră opera, ce onoare este să-l aibă invitat la hotel. A venit și el pentru săptămâna modei? întreabă ea. El îi mulțumește, apoi clatină din cap, îi spune că este un weekend dedicat familiei, că nu va lucra, nu va avea nici o sesiune foto în următoarele câteva zile, își ia o binemeritată pauză. Are un singur aparat de fotografiat, îi spune, dragul lui Leica de pe vremuri; și-a lăsat echipamentul al New York, la agentă, și singurele persoane pe care intenționează să le fotografieze sunt părinții și sora lui. În ce privește săptămâna modei, aceasta nu se află, cu siguranță, în agenda lui; lasă ființele țipătoare care se leagănă pe tocuri cui în seama celor pasionați de strălucire și defilări pe covorul roșu. Recepționera râde. A auzit la televizor că, dacă Sena continuă să crească așa de alarmant, săptămâna modei ar putea fi anulată. Acum este rândul lui Linden să pufnească, dar se simte vinovat în sinea lui; știe ce ar presupune anularea săptămânii modei, care începe mâine, ce risipă uriașă de efort, timp și bani.

Anotimpul Ploilor


Cartea Anotimpul ploilor poate fi achiziționată de la:

Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.


Average Rating:

3,2 rating based on 4.964 ratings (all editions)

ISBN-10: 9786063340
ISBN-13: 9786063340130
Goodreads: 47090798

Author(s): Publisher: Litera
Published: 7/16/2019

Ploua fara incetare in Paris, iar familia Malegarde - impartita intre Franta, Anglia si Statele Unite - se reuneste pentru prima data dupa multi ani, pentru a sarbatori a saptezecea aniversare a lui Paul, patriarhul familiei si un arboricultor renumit. Dar cand acesta sufera un accident vascular cerebral, fiul sau, Linden, un fotograf de succes, se gaseste blocat intr-un oras amenintat de un dezastru natural uluitor. lar cand Sena inunda strazile, familia va trebui sa lupte pentru a-si pastra unitatea pe masura ce o multime de temeri ascunse si de secrete incep sa iasa la iveala.
,,Anotimpul ploilor este o poveste tulburatoare si emotionanta despre o familie in criza. Pe masura ce apele Senei inunda Parisul, barbatii si femeile din clanul Malegarde se lupta sa nu se afunde sub greutatea propriilor secrete. Prin intermediul personajelor sale, Tatiana de Rosnay demonstreaza ca - in ciuda greutatilor si a suferintelor noastre - ispasirea si vindecarea ne sunt la indemana." Erika Robuck.
Tatiana de Rosnay, nascuta in 1961, in suburbiile Parisului, are origini engleze, franceze si ruse. Si-a petrecut copilaria la Paris si Boston, dar a studiat apoi in Marea Britanie. Dupa terminarea facultatii, s-a mutat la Paris, unde locuieste si astazi. A lucrat o vreme ca jurnalista pentru revista Vanity Fair, inainte de publicarea romanului de debut, L'Appartement temoin (1992), si a avut numeroase colaborari cu reviste precum Elle sau Psychologies.
A publicat mai multe romane in limba franceza, printre care Le Diner des ex (1996), Le coeur d'une autre (1998), Le Voisin (2000), La Memoire des murs (2003), Spirales (2004), Maka (2006). Succesul definitiv a venit odata cu aparitia romanului Se numea Sarah (Sarah's Key, 2007), prima carte scrisa de autoare in limba engleza. In 2010, romanul s-a bucurat de adaptarea cinematografica a lui Gilles Paquet Brenner, cu Kristin Scott Thomas in rolul principal.
A continuat sa scrie in engleza si franceza, urmatoarele romane aparute fiind Vieti secrete (A Secret Kept, 2009), Rose (2011), A l'encre russe (The Other Story, 2014)si Anotimpul ploilor (The Rain Watcher, 2018).
 

«
»

Spune-ți părerea:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: