S-a rupt jackul de la boxele exterioare, a rămas în laptop și nu se mai auzea sunetul. Am dus laptopul în pasajul de lângă Obor, la băiatul meu, la care mai reparasem câte ceva. E timid și ciudat, l-am văzut cum vorbește cu o colegă, e praf cu femeile, îl sperie de se cacă pe el.
Mi-a zis să-i las laptopul și după câteva ore m-a sunat, să vin că-i gata. Să știi că-ți iau 50 de lei, mi-a zis și a adăugat repede, insistent, am intrat în el să văd dacă se aude, am deschis un film. Același lucru mi l-a spus și când am ajuns, mi-a arătat cum a deschis filmul. Mi-a zis că a refăcut gaura aia unde rămăsese capătul mufei, că era distrusă, cineva a forțat-o. Eu o forțasem, cu foarfeca și cu ace, să scot capătul mufei. Mi-a zis și Ileana exasperată că nu gândesc, că forțez. Cu o seară înainte am vrut sex și ea mi-a zis că o doare, dar m-a lăsat și tot am intrat cu nesimțire. Cum zicea și Stalin, secretul e că, dacă îmi ții ușa închisă, sunt OK, plec. Dar dacă o deschizi doar puțin, mă bag. Am simțit la meșterică un ceva diferit de atitudinea lui obișnuită. Un ceva veninos poate, doar că el nu pare să aibă venin. Mai degrabă un dispreț de meșterică, și-a dat seama că eu forțasem și ce bou sunt. M-am uitat acasă în istoria laptopului. Intrase în pozele cu Ileana înainte să verifice sunetul pe film. I-a plăcut de ea lui meșterică, dar ce să faci, viața asta. O clipă m-am gândit că poate și ei i-ar plăcea de el, că gândește înainte să forțeze. Dar nu, ei îi place așa, cu tot cu durere.
Dimineață, înainte să plece la ștrand cu prietenele ei, Ileana mi-a arătat vibratorul pe care i l-a luat cadou Anei. M-au dezamăgit dimensiunile, lungimea era bună, 16,5, cu un centimetru mai mare ca a mea, dar grosimea cam trist, cât o bancnotă de 10 lei făcută sul. La mine e una de 100, i-am zis Ilenei, când mi-o scoli tu. Când mi-o scol eu, e cam de 50. După ce a plecat, mi-am făcut o coastă la grătar și ochiuri și m-am dus să caut o editură unde aveam treabă, pe Facebook zicea că e la o stradă pe numărul 315, dar strada aia n-avea atâtea numere. Venisem acolo pe jos, vreo 6 km, mă simțeam bine, îmi plăcea soarele puternic, așa că am continuat să mărșăluiesc, cu soarele în cap. După o pauză în Cișmigiu, m-am dus la Dinamo, să văd ce-i cu bazinul ăla. Pe la Floreasca, pe o bancă, era un bătrân care îmi tot arăta în sus. L-am depășit și i-am dat 1 leu. Acu doi ani era un surdomut în fața spitalului, care îmi tot arăta cu degetele la burtă și în sus. În ziua aia se împlineau nu mai știu câți ani de când fusesem operat și fix la burtă fusese. În curtea complexului Dinamo erau zone de iarbă uscată, atmosferă de loc viran, cum îmi place mie. Mă simt cu adevărat bine în așa locuri, care par rupte de restul lumii, poate e din copilărie, când mă porneam aiurea pe la marginea orașului. Prostanul de la casierie mi-a zis țâfnos că tre’ să mai aștept o oră ca să intru. Am stat puțin pe o bancă și am savurat apropierea apei, chiar dacă era după perete, o simțeam. Eram cam nefutut, că nu terminasem de două zile, de când forțasem la Ileana, așa că mă uitam pofticios la tot ce era piele dezgolită. Am plecat și pe drum am trecut desculț prin Parcul Circului, era foarte bine, superb, m-a înțepat o albină într-un deget de la picior și mi-a plăcut durerea aia, pulsația ei, ca un urlet mut, ca o panică în carne. Iar mi-era poftă de grătar, m-am gândit să mă opresc la Alaturca, unde au carne pe cărbune, ceva ce găsești rar în orașul ăsta de degenerați, dar m-am dus acasă, îmi plăcea și să mă abțin. Când urcam scările, mi-am dat seama de ceva – nu e de 100 de lei, e de 100 de euro. Aceeași mărime, dar cu totul altceva. Să-i zici unei femei ca ea, crescută în sărăcie, că e vorba de 100 de euro făcută sul e mult mai bine. Seara, când s-a întors de la ștrand, eu tocmai ieșeam pe ușă. M-a strâns în brațe, pe urmă s-a pus în genunchi și mi-a luat-o în gură. M-am forțat să termina mai repede, deși îmi plăcea, ca să n-o doară fălcile, blestemul meu de când mă știu. Era tristă după ce am terminat, că ar fi vrut și ea. Probabil se încărcase de la ștrand cu atâta piele dezgolită acolo în jur. Zilele astea sunt preocupat să mă afirm în lumea filmului, așa că seara, la terasă am dat peste Andrei, care mi-a dat niște ponturi bune și a zis că mă ajută. De peste tot vin semne că o să se împlinească. Deschid Facebookul și apar anunțuri de casting sau concursuri de scenarii. Dumnezeu e un partener de joc minunat, îmi scoate înainte ce am nevoie. Probabil e un plan mai mare decât doar să ajung eu vedetă. În vremurile noastre, celebritatea are greutate. Cândva, vorbele mele sau cine știe ce chemare la acțiune o să aibă un rol.
Cartea Pluto în Scorpion poate fi cumpărată de la:
Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.
3,4 rating based on 105 ratings (all editions)
ISBN-10: 9734682385
ISBN-13: 9789734682386
Goodreads: 54590315
Author(s):Publisher: Polirom
Published: 7//2020
În copilărie, Dănuț merge cu bunicul său la abator, unde asistă la sacrificarea unei vite. Echeru’, spaima cartierului, îl ia sub aripa sa și îl învață să se bată. La pubertate, Bulănoasa e obiectul fanteziilor lui sexuale și ale celorlalți băieți din gașcă. La maturitate, viața lui Dan devine tot mai asemănătoare unui film. Alternînd secvențe dure cu pasaje melancolice sau debordînd de umor negru, prozele ce alcătuiesc Pluto în Scorpion, povești ale transformării, comunică între ele prin personaje și atmosferă, construind un ansamblu cu efecte profunde asupra cititorului.
Un autor mai mobil decît majoritatea congenerilor săi, probabil autorul douămiist cu cel mai ridicat coeficient de inteligență artistică. - Mihai Iovănel
Fragmentul zilei – 21 august 2020: Pluto în Scorpion – Dan Sociu