Când Li Xuelian l‐a întâlnit pe Wang Gongdao pentru prima dată, acesta era un tinerel slăbuț, de numai douăzeci și șase de ani, cu pielea albă, ca de bebeluș, dar tare ochios. De regulă, cei cu ochii mari au niște sprâncene stufoase, dar nu și omul nostru, care le avea atât de prăpădite, că abia de le băgai de seamă. La vederea lui, Li Xuelian mai că ar fi pufnit în râs, dar atunci când te duci cu treabă la cineva numai de râs nu‐ți arde. În plus, nu era de colo să‐l întâlnești pe Wang Gongdao. Vecinii i‐au spus că e acasă, așa că Li Xuelian s‐a pornit să bată la ușa lui cu mare elan și a tot bătut până a simțit că o doare mâna, însă din casă nu se simțea nici o mișcare. Femeia venise cu jumătate de sac de semințe de susan în spinare și ducând de aripi o găină bătrână. O durea mâna de atâta ciocănit la ușă, dar tot degeaba, numai că găina, înșfăcată strâns, s‐a pus pe cotcodăcit, și până la urmă ea a fost cea care l‐a făcut pe Wang Gongdao să deschidă. Acesta s‐a arătat în ușă, cu roba de judecător pe umeri, dar, dacă îți coborai privirea, vedeai că nu are decât chiloții pe el. Li Xuelian a observat numaidecât ce piele albă avea, dar a văzut și că îndărătul lui, pe perete, era lipit un afiș cu semnul „Dublă fericire“. Era ora zece și jumătate seara, așa că a priceput imediat de ce Wang Gongdao nu deschisese ușa de la bun început, însă ea tocmai de aceea venise seara la el, ca să‐l prindă acasă, și nici că putea îndura gândul că bătuse degeaba cale de mai bine de treizeci de li.
– Și, mă rog, pe cine căutați? s‐a interesat Wang Gongdao, însoțindu‐și întrebarea cu un căscat prelung.
– Pe Wang Gongdao, i‐a răspuns Li Xuelian.
– Da’ cine ești tu? a continuat el.
– Ma‐Față de Cal, din satul Majia, îți e cumva unchi dinspre mamă?
Wang Gongdao s‐a gândit un pic, aranjându‐și părul, și a încuviințat din cap.
– Nevasta lui e de la prăvălia familiei Cui, cred că știi, nu‐i așa?
Wang Gongdao a încuviințat iarăși din cap.
– Sora mai mică a nevestei lui Ma-Față de Cal e măritată cu cineva din familia Hu. Cred c‐o știi și pe‐asta, nu?
Wang Gongdao a continuat să‐și aranjeze părul, s‐a gândit ce s‐a gândit și a dat iar din cap.
– Păi, o verișoară de‐a mea, din partea mătușii mele, este măritată cu un nepot din partea unei cumnate de‐a lui Ma‐Față de Cal, a zis Li Xuelian.
– Și care‐i treaba, pân’ la urmă? s‐a interesat Wang Gongdao încruntat.
– Vreau să dau divorț.
În acest moment, Wang Gongdao a invitat‐o pe Li Xuelian în sufrageria casei lui de proaspăt însurățel ca să pună jos sacul umplut pe jumătate cu semințe de susan sau, mai bine zis, ca să potolească găina aceea care cotcodăcea pe tonalități înalte. Sau, și mai bine zis, ca să scape mai repede de ea. O femeie a scos capul din dormitor, după care s‐a retras imediat.
– Și, mă rog, de ce vrei să divorțezi? Nepotrivire de caracter?
– Mai rău, a răspuns Li Xuelian.
– Are o aventură? a încercat Wang Gongdao să‐și dea cu presupusul.
– Și mai rău.
– Că doar n‐o fi vorba de vreo crimă, nu?
– Nu, dar am de gând să mă duc acasă și să‐l omor dacă nu faci nimic, a zis femeia.
Speriat, Wang Gongdao a sărit drept în picioare și s‐a repezit să‐i toarne femeii niște ceai.
– Nici să nu te gândești să‐l omori, că atunci nu știu de cine mai divorțezi, a spus el, rămânând cu ceainicul suspendat în aer. Apropo, cum ziceai că te cheamă?
– Mă cheamă Li Xuelian.
– Și pe bărbatul tău?
– Qin Yuhe.
– Și cu ce se ocupă?
– E șofer de camion la fabrica de îngrășăminte chimice din județ.
– De câți ani sunteți căsătoriți? a continuat el s‐o iscodească.
– De opt ani.
– Ai adus certificatul de căsătorie?
– Am adus certificatul de divorț, i‐a răspuns Li Xuelian.
Și zicând așa, Li Xuelian și‐a desfăcut nasturii paltonului și a scos din buzunarul interior certificatul de divorț.
Wang Gongdao încremenise.
– Păi dacă ai divorțat deja, ce divorț mai vrei, femeie? a întrebat‐o.
– Ăsta este fals, s‐a grăbit ea să‐i răspundă.
Atunci Wang Gongdao a luat certificatul, care era cam boțit, probabil de cât îl tot frecase femeia, și l‐a cercetat cu mare băgare de seamă.
– Din câte văd eu, nu‐i fals. E și numele tău, e și numele lui, a tras el concluzia.
– Certificatul nu‐i fals, dar divorțul a fost fals.
– N‐are importanță dacă la momentul acela a fost fals sau nu, i‐a răspuns Wang Gongdao, lovind ușor cu degetul în certificat. Din punct de vedere juridic, dacă există acest certificat, atunci divorțul este real.
– Tocmai aici e nenorocirea, a spus Li Xuelian.
Wang Gongdao a rămas un pic pe gânduri, scărpinându‐se în cap.
– Până la urmă, ce vrei, femeie? a întrebat‐o.
– Mai întâi, vreau să‐l dau în judecată pe nenorocitul de Qin Yuhe, să arăt că e fals certificatul ăsta. După aceea, să mă mărit înapoi cu el, după care să divorțez de‐adevăratelea.
Wang Gongdao se tot scărpina în cap, de‐a dreptul buimăcit.
– Păi dacă vrei să divorțezi de numitul Qin, ca apoi să‐ți bați capul ca să mai divorțezi încă o dată de el, nu‐i tot chinul ăsta cam în zadar? a întrebat el.
– Așa zice toată lumea, dar eu nu cred asta, a răspuns Li Xuelian.
Cartea Nu mi-am omorât barbatul poate fi cumpărată de la:
Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.
3,5 rating based on 758 ratings (all editions)
ISBN-10:
ISBN-13: 9786067795912
Goodreads: 48758563
Author(s):Publisher: Humanitas Fiction
Published: 11//2019
Roman ecranizat cu titlul I am not Madame Bovary, Marele Premiu al Festivalului Internațional de Film de la San Sebastián, 2017
„Opera lui Liu Zhenyun se bucură de un succes imens în China şi a fost primită cu entuziasm în întreaga lume. Liu Zhenyun este considerat unul dintre cei mai mari umoriști chinezi.“ – Din discursul de decernare a distincției Chevalier de lʼOrdre des Arts et des Lettres
Li Xuelian, soția lui Qin Yuhe, este însărcinată pentru a doua oară. O veste bună? Nicidecum, ci o infracțiune, deoarece în China încălcarea legii care prevede „un cuplu – un copil“ se pedepseaște drastic. Soluția ar fi să divorțeze și să se recăsătorească după naștere. Nici o lege nu interzice unei mame singure cu un copil să-și refacă viața. Qin Yuhe e de-a dreptul entuziasmat de idee, numai că, după divorț, se însoară cu patroana coaforului din orășelul Cotitura. Li Xuelian vrea să se răzbune și să demonstreze că a fost înșelată, chiar dacă se autoincriminează. Procesul pe care i-l intentează fostului soț declanșează o serie de întâmplări amețitoare, la limita absurdului, de pe urma cărora ea are de suferit cel mai mult. Nu mi-am omorât bărbatul este o satiră savuroasă la adresa sistemului judiciar și a politicienilor corupți, o poveste tragicomică a cărei protagonistă se încăpățânează să îndrepte lucrurile când nimeni nu este interesat de adevăr.
Fragmentul zilei – 21 decembrie 2019: Nu mi-am omorât barbatul – Liu Zhenyun