"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin

Fragmentul zilei – 22 august 2019: Shining – Stephen King

Jack Torrance gândi: Puță mică și afectată!

Ullman era înalt cam de un metru șaizeci și cinci și, atunci când se mișca, o făcea cu prețiozitatea care pare a fi exclusiv domeniul bărbaților mici și dolofani. Părul îi era pieptănat cu cărare, impecabil, costumul închis la culoare era sobru, dar plăcut.

Sunt o persoană care că poate înțelege problemele – părea a-i spune clientului costumul.

Însă angajatul îi vorbea mai dur: Ai grijă ce scuze găsești! La rever avea prinsă o garoafă roșie, pusă acolo pentru ca astfel nimeni să nu-l poată confunda pe Stuart Ullman cu antreprenorul de pompe funebre.

Ascultându-l pe Ullman, Jack se gândea că probabil nu i-ar fi putut fi pe plac niciun om așezat la acest birou – în condițiile date.

Ullman îi pusese o întrebare, dar el n-o auzise. Asta nu era bine. Ullman era genul de individ care stoca asemenea scăpări într-un dosar secret al memoriei pentru a le examina mai târziu.

 – Vă rog?

 – V-am întrebat dacă soția dumneavoastră înțelege pe deplin situația cu care vă veți confrunta aici. Și mai este, bineînțeles, și fiul dumneavoastră.

Aruncă o privire la cererea din față:

 – Daniel. Soția dumneavoastră nu este puțin neliniștită de toată povestea asta?

 – Wendy este o femeie extraordinară.

 – Și fiul dumneavoastră este și el extraordinar, nu?

Jack afișă zâmbetul de reclamă, larg, cu toți dinții:

 – Așa ne place să credem. Este destul de precoce pentru un copil de cinci ani.

Nu primi nici un zâmbet de răspuns din partea lui Ullman. Acesta puse cererea lui Jack înapoi în dosar. Dosarul în sertar. Biroul era complet gol, cu excepția unei sugative, a unui telefon și a unei lămpi.

Ullman se ridică și se îndreptă spre dulapul din colț.

 – Fiți amabil și veniți încoace, domnule Torrance. Vreau să ne uităm la planurile hotelului.

Scoase din dulap cinci planuri mari și le întinse pe suprafața netedă și lucioasă a biroului din lemn de nuc. Jack i se aplecă peste umăr, conștient dintr-odată de mirosul de colonie pe care-l emana Ullman. Toți iubiții mei folosesc numai colonie English Leather și nimic altceva – suna reclama care-i veni în minte absolut fără niciun motiv și trebui să-și muște limba pentru a-și înăbuși hohotul de râs. Până la ei pătrundeau ecourile slabe ale bucătăriei hotelului Overlook, unde prânzul tocmai fusese pregătit.

 – Ultimul etaj – spuse Ullman cu voiciune. Podul. Nu-i absolut nimic acolo decât tot felul de vechituri. De la Al Doilea Război Mondial, hotelul și-a schimbat de câteva ori conducerea și se pare că fiecare nou director a depozitat în pod tot ce nu-i plăcea sau nu îi trebuia. Vreau să puneți acolo curse de șobolani și otravă. Cameristele de la etajul trei mi-au spus că au auzit niște zgomote. Nu cred. Nu cred nicio clipă, dar nu trebuie să existe nici măcar o posibilitate de unu la sută ca vreun șobolan să-și găsească culcuș în Overlook.

Jack păstră o tăcere aprobatoare, deși în sinea lui era ferm convins că nu există hotel pe lumea asta care să nu aibă un șobolan sau doi.

 – Sigur că în niciun caz nu trebuie să-i dați voie fiului dumneavoastră să urce în pod.

 – Nu, zise Jack și afișă din nou zâmbetul de reclamă.

Umilitoare situație! Chiar credea puța asta grasă și afectată că o să-i permită fiului său să se cațere într-un pod înțesat cu curse de șobolani, boarfe vechi și Dumnezeu știe ce altceva?

Ullman luă planul podului și îl puse sub celelalte.

 – Hotelul Overlook are o sută zece camere pentru oaspeți, spuse pe un ton didactic. Treizeci dintre acestea, apartamentele, se află, uitați, aici, la etajul al treilea. Zece sunt situate în aripa vestică (inclusiv apartamentul prezidențial), zece în mijloc, și încă zece în aripa estică. Toate aceste apartamente se bucură de o priveliște superbă.

Ai putea renunța măcar la limbajul de agent imobiliar?

Dar tăcu. Avea nevoie de slujba asta.

Ullman puse si planul etajului al treilea sub celelalte si acum amândoi se aplecară asupra planului etajului al doilea.

 – Patruzeci de camere, zise Ullman. Treizeci cu câte două paturi și zece single. Iar la etajul întâi avem câte douăzeci de camere din fiecare. Plus câte trei debarale pentru lenjerie, la fiecare etaj și o cămară la extremitatea estică a hotelului la etajul al doilea și una la extremitatea vestică la primul etaj. Întrebări?

Jack clătină din cap. Ullman îndepărtă și planurile etajelor întâi și doi.

 – Așa. Holul. În mijloc se află recepția. În spatele ei sunt birourile. Holul se întinde pe câte douăzeci și cinci de metri de la recepție în fiecare direcție. Aici, în aripa vestică, se află sufrageria hotelului Overlook și salonul Colorado. Sala pentru banchete și baluri se află în aripa estică. Întrebări?

 – Numai despre subsol, spuse Jack. Ăsta e cel mai important nivel pentru un îngrijitor în sezonul de iarnă. Acolo se desfășoară acțiunea, ca să zic așa.

 – Watson vă va conduce în subsol și vă va arăta totul. Planul se află pe perete în sala cazanelor.

Sprâncenele i se împreunaseră la baza nasului într-un mod absolut impresionant, tocmai pentru a arăta că, în calitatea sa de director, nu se cobora chiar într-atâta încât să se preocupe de aspecte atât de pământene cum ar fi cazanele și instalația.

Shining


Cartea Shining poate fi achiziționată de la:

Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.


«
»

Spune-ți părerea:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: