Nu aratau chiar a îngerași cu aripioare, dar curiozitatea mă împingea să îi întreb despre asta, când un mârâit gros se auzi dinspre Demonias. Uitasem complet de el!
– Nu l-am injectat!
Cu mină preocupată, arcașul se apropie de cel căzut. Se aplecă asupra lui, în timp ce scotea din buzunar ditamai seringa plină cu un ser maroniu. Ochii aproape mi-au ieșit din orbite când am realiza că aveau de gând să-mi șteargă memoria.
Demonias îi scăpă din mână și se înălță spre tavan, scrâșnind invective printre dinți. Îngrijorarea de pe fețele celor doi luptători mi-a dat de înțeles că lucrurile se complicau.
– Veți plăti pentru că ați încercat să vă jucați cu mine!
Își pierdu forma umană, dizolvându-se într-o ceață negricioasă, care se topi la nivelul lustrei cu trei brațe, spânzurată de plafonul alb. Reapăru pe neașteptate în fața lui Paolo, pe care-l dezarmă cu o lovitură puternică aplicată peste brațul stâng. Rânji cu satisfacție și, cu o mișcare elegantă, se feri de atacul arcașului.
Se evaporă din nou și se materializă fără efort în spatele lui pentru un atac mișelesc, dar acesta, anticipându-i mișcările, se răsuci pe piciorul stâng, evitând lovitura. Cu o mișcare fluidă, alunecă pe sub forma negricioasă a vampirului pentru a se ridica în spatele lui.
Demonias urlă când săgeata argintie a arcașului îi străpunse carnea și se dezlănțui furios, aruncând cu săgeți de umbră prin toată bucătăria, încercând să-i nimerească pe bărbații care parcă dansau în jurul lui.
Lupta se mută în bucătăria mea abia redecorată și ordinea pe care cu greu reușeam să o păstrez se destrămă sub privirile mele îngrozite. Dulapul suspendat căzu peste masă, făcând-o țăndări. Toate farfuriile zburară care încotro, grăbite să părăsească scena luptei, urmate la scurt timp de cănile și paharele de pe rafturile de sus ale celui de-al doilea dulap.
Abia am avut timp să mă feresc de o furculiță rătăcită, care s-a înfipt în haina atârnată în cuierul din spatele meu. M-am lăsat pe vine și, târâș pe genunchi, am încercat să mă fac nevăzut spre sufragerie. Un scaun care venea cu viteză spre mine îmi schimbă rapid opțiunea.
Încercam să mă apăr de proiectilele ce zburau peste tot în jurul meu, dar abia în spatele dulapului căzut am reușit să mă ascund. M-am pipăit, încercând să evaluez pagubele și am răspuflat ușurat. În afara câtorva zgârieturi și a două-trei vânătăi mai serioase, eram întreg.
Dar nu același lucru se putea spune și despre apartamentul meu, care arăta ca după război. Mă așteptam ca din moment în moment să bată cineva la ușă, cerându-mi cu voce ridicată să termin bairamul.
Dintr-o dată, dulapul în spatele căruia așteptam încetarea ostilităților se răsuci în aer și plecă grăbit spre o destinație necunoscută, lăsându-mă expus vederii părților aflate în conflict. Am simțit că mi se răcește sângele în vene când Demonias m-a fixat cu privirea sa de cărbune.
– Vin imediat la tine, m-a asigurat șoptit și a rânjit, arătându-și colții.
Am înghițit în sec și, lăsând orice precauție deoparte, m-am ridicat cu gândul să fug cât mai departe, eventual la cea mai apropiată secție de poliție, chiar cu riscul de a fi internat la nebuni, asta pentru că nu mă vedeam explicând calm, unui ofițer burtos, cum doi îngeri și un demon ser jucau de-a „cine prinde primul suflețelul” în bucătăria mea.
Demonias și-a dat seama ce aveam de gând, mi-a tăiat calea în pragul fostei uși de la bucătărie și m-a izbit cu pumnul în piept, lăsându-mă fără suflare pentru o clipă. Am zburat prin aer din bucătărie, prin hol, până în dreptul dormitorului, unde m-am lovit de perete.
O sclipire de argint mi-a jucat prin fața ochilor înainte ca vederea să mi se întunece. O bufnitură în dreapta mea, apoi tăcere. Am scuturat din cap, amețit, și am reușit cu greu să mă ridic în picioare. Paolo i-a sărit imediat în spate dându-mi posibilitatea să fug de acolo.
Clătinându-mă ca un bețiv, m-am îndreptat spre balcon, o cale de ieșire la fel de bună ca oricare alta în situația în care mă găseam. Mă simțeam ciudat, cumva mai ușor, de parcă pluteam deasupra covorului.
Dacă ajung în balconul vecinului, îl voi ruga să sune la salvare, nu la poliție…
Am auzit o înjurătură în spatele meu. M-am întors speriat și l-am văzut pe Demonias cum înainta spre mine, cu Paolo în spate.
– Ești bun și așa, mi-a spus întinzându-și mâna spre mine. Mă mir că nu ai tulit-o deja în astral. Cred că ai vrut să îmi faci o bucurie, deși nu este încă ziua mea.
M-am ferit spre dreapta, evitând să îi cad în gheare. Paolo reuși să îi înfigă între omoplați un cuțit cu mâner sidefiu și lamă scânteietoare. Cu un urlet îngrizitor, Demonias îl trase pe bărbat pe deasupra capului, trântindu-l în fața sa, pe burtă. Se aplecă rapid și, cu o mișcare de profesionist, îi rupse gâtul, folosindu-și ambele mâini.
Cartea Lumea De Dincolo poate fi achiziționată de la: