Fragmentul zilei – 25 septembrie 2019: Tunelurile terorii – Alan Dershowitz

„Cei care nu își amintesc trecutul sunt condamnați să îl repete” – acest truism al filosofului George Santayana descrie foarte bine situația actuală din Orientul Mijlociu, în general, și din Fâșia Gaza, în particular. Israelienii și palestinienii sunt condamnați să repete tragediile din trecut, pentru că nu își studiază propria istorie sau nu o înțeleg așa cum trebuie. Iată de ce este necesar să plasăm evenimentele recente din Fâșia Gaza în contextul lor istoric.

Pe 2 octombrie 2001, la doar trei săptămâni după atacurile teroriste de la 11 septembrie, președintele George W. Bush anunța că Statele Unite susțin crearea unui stat palestinian. Decizia a reprezentat o piatră de hotar pentru cauza palestiniană, din moment ce niciun alt guvern american nu mai afirmase că formarea unui stat palestinian reprezenta un obiectiv clar al politicii externe a SUA. Anunțul a fost cu atât mai remarcabil, cu cât Statele Unite încă își reveneau după atentatele din 11 septembrie, iar extremiștii palestinieni foloseau acțiunile teroriste împotriva Israelului pentru a‑și atinge țelurile. Anunțul american apărea la doar câteva luni după ce Yasser Arafat respinsese o ofertă de creare a unui stat venită din partea prim‑ministrului Ehud Barak și a predecesorului lui Bush, Bill Clinton.

Anunțul lui Bush le‑a oferit palestinienilor șansa de a pune capăt violențelor și de a se concentra asupra unui nou început. Răspunsul Hamas a venit câteva săptămâni mai târziu, când membrii săi au lansat prima rachetă Qassam asupra orașului israelian Sderot, localitate cu o populație de aproximativ 20 000 de oameni, dintre care aproximativ 24 au fost omorâți. De asemenea, atacul a mai rănit câteva sute de persoane, în vreme ce mii de alți oameni au rămas traumatizați.

Site‑ul oficial al Hamas a proclamat cu mândrie:

Armata sionistă se teme că palestinienii vor îmbunătăți raza de acțiune a noilor rachete, orașele și satele din zona sionistă fiind în pericol.

Aceea nu a fost însă decât prima rachetă dintr‑o serie de câteva mii pe care Hamas și alte organizații teroriste palestiniene le‑au lansat în încercarea lor evidentă de a ucide evrei și de a pune capăt procesului de obținere a păcii.

Atacurile cu mortiere și rachete trase din Fâșia Gaza au atins apogeul către sfârșitul anului 2004 și începutul lui 2005. A existat o scurtă încetare a focului în martie 2005, imediat după victoria lui Mahmoud Abbas în alegerile prezidențiale din Palestina, căci diferite facțiuni palestiniene au semnat la Cairo un acord de încetare a violențelor. Totuși, Hamas și alte organizații s‑au folosit de perioada de acalmie pentru a se reînarma.

În luna august a aceluiași an, Israelul a început să își retragă trupele din Gaza, chemând înapoi, în mod voluntar, mii de coloniști și de soldați, lăsând în urmă 21 de comunități și punând capăt, practic, prezenței israeliene în regiune. Se spera ca palestinienii să folosească perioada finală a ocupației israeliene pentru a reclădi economia Fâșiei Gaza și pentru a se pregăti să își obțină independența politică, împreună cu Cisiordania, ca parte a statului palestinian.

Donatori privați au intervenit și au cumpărat serele israeliene care fuseseră lăsate în urmă și le‑au oferit Autorității Naționale Palestiniene. James Wolfensohn, fostul președinte al Băncii Mondiale, a contribuit cu 500 000 de dolari din fonduri proprii pentru finalizarea acestor achiziții.

Însă, imediat după retragere, Hamas și alte organizații teroriste au distrus serele și au deschis focul din nou, atacând cu rachete orașele israeliene Sderot și Așkelon. Factorul care a declanșat atacurile a fost un accident care a avut loc în timpul unei demonstrații Hamas când un camion încărcat cu arme a explodat într‑o tabără de refugiați din Gaza, omorând 19 palestinieni. Presa a evitat să prezinte știrea și nu au existat nici demonstrații de protest împotriva uciderii acelor civili.

Tirurile cu rachete au continuat în lunile următoare, deși Israelul nu mai ocupa Fâșia Gaza. În noiembrie 2005, Israelul a semnat un acord cu Autoritatea Națională Palestiniană (ANP) pentru a deschide punctul de trecere a frontierei de la Rafah, aflat la granița dintre Egipt și Gaza. Acordul a făcut parte din încercările de a ajuta comerțul și dezvoltarea economică în Gaza și de a încuraja guvernul palestinian să își asume responsabilități suplimentare în ceea ce privea dobândirea bunăstării pentru palestinieni.

Într‑adevăr, punctul de trecere a frontierei de la Rafah a fost în funcțiune în prima jumătate a anului 2006. Granița a rămas deschisă în ciuda faptului că Hamas a obținut victoria în alegerile legislative palestiniene din ianuarie 2006, ceea ce a provocat îngrijorări serioase atât Israelului, cât și comunității internaționale. Cvartetul pentru Orientul Mijlociu (la care participă Uniunea Europeană, Organizația Națiunilor Unite, Statele Unite și Rusia) a avertizat noul guvern palestinian că obținerea ajutorului din partea sa avea să fie condiționată de asumarea unui angajament de către palestinieni: „pentru principiile non‑violenței, recunoașterea statului Israel și acceptarea angajamentelor și obligațiilor anterioare”. Hamas a analizat aceste condiții și le‑a respins pe fiecare în parte, hotărârea sa obligând Cvartetul și Israelul să întrerupă orice ajutor financiar acordat Autorității Naționale Palestiniene, cu toate că Israelul a continuat să furnizeze electricitate și apă curentă în Fâșia Gaza.

Tunelurile Terorii Razboiul Dintre Hamas Si Israel


Cartea Tunelurile terorii poate fi cumpărată de la:

 

 

 

Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.

 


Average Rating:

0,0 rating

ISBN-10:
ISBN-13:
Goodreads:

Author(s): Publisher:
Published: //

 

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.