Și chiar și în situațiile deschise, la cocktail-urile în fața tablourilor pline de animale moarte de la Saatchi, trupul meu făcea tot ce putea pentru a-și etala condiția de concubină. Și aș fi vrut pur și simplu să mă desprind de grupul perechilor hetero, ca să mă pierd în cealaltă comunitate, mai colorată. Să ascult chinurile lor sexuale în blowjob și în dark room, să le povestesc oribilele mele visuri.
Knut avea un calendar gay atârnat în bucătărie și, de câte ori mergeam la el, număram lunile cu ajutorul acelor imagini destul de soft, tineri goi cocoțați în diferite locuri din lume, într-o pădure, pe turnul Eiffel, în fața cascadei Niagara. În fiecare lună, o călătorie. Erau fotografiați în contre-jour sau din spate, cu fundurile lor perfecte. Fotomontaje făcute de chinezi. Iar eu visam cu ochii deschiși. În fiecare lună mă întorceam acolo ca să știu pe unde își duceau tinerii ăia viața.
I-am spus. Am făcut coming out sub calendarul acela. Knut a încasat lovitura. A urlat.
– Întotdeauna am știut că ești un refulat!
E fericit că m-am declarat. dar e prieten cu soția mea, iar el e un ingenuu.
– Homosexualii adoră japonezele, ar fi trebuit să suspectez ceva/
Înfășurat în halatul lui de drag queen a fost categoric.
– Nu vreau să-l cunosc.
Apoi, într-o seară, te trezești cu el la gară.
De data asta a venit cu trenul. Ți-a telefonat după ce se urcase. Și-a condus soția și copiii la gara Termini, plecau pentru vacanța de Paști la una din multiproprietățile pe care le au împreună cu socrii și verișorii. A încărcat bagajele, sacoșele cu bocanci. A așteptat să plece, ținându-și mâna pe capul lui Giovanni. Cumpărase pește, la licitația din zorii zilei, una din ocupațiile lui preferate. Se întorcea spre restaurant. Trebuia să pregătească vitrina cu pește, cupola de gheață. S-a oprit în fața afișajului electronic. A văzut trenul care mergea la Paris.
Ai făcut salturi moprtale ca să-ți amâni cursurile. Geena te-a tras de urechi. Din fericire ai doi excelenți colaboratori și un grup de studenți respectuoși care te ajută la cursuri și în timpul modulelor scrise.
A luat trenul, a făcut călătoria aia absurdă la Paris și de acolo cu feribotul. Paltonul îi era țeapăn de frig, șifonat de la scaunele pe care a stat. Își trage umerii de fost înotător, atât de minunat de largi încă.E mereu altul, e mereu el. N‑o să te dezamăgească niciodată. Chiar dacă s‑ar strădui mult, n‑o să reuşească. Îl iei de braţ. Şi treceţi prin gară ca două rândunele, lăsaţi în urmă florăreasa, şirul de taxiuri şi bătrânul ceas victorian din St Pancras care merge înainte cu acele lui austere, timpul acum s‑a oprit. Mai întâi la cină, într‑un mic local unsuros şi întunecat. Lui îi plac locurile astea caracteristice care pe tine te scârbesc deja, dar el e turistul tău preferat şi deci eşti de acord cu merluciul fript şi sosurile de rigoare. Apoi acasă la Knut.
Norvegianul a cedat. A deschis uşa îmbrăcat într‑una din jachetele lui de mătase, legată cu o formidabilă curea Gucci, cu un G mare cât o potcoavă şi cu puinele‑i fire de păr ce‑i mai rămaseseră electrizate.
– Pleased to meet you…
Costantino stă pe loc cu frumosul lui chip sculptat şi paltonul deschis pe piept. S‑a aplecat sub clopoţeii agăţaţi încă de uşă, deşi suntem cu mult după Crăciun, aproape în primăvară. A intrat, educat, timid ca întotdeauna, Knut a început să salte în jurul lui, să‑l împingă înainte. Pur şi simplu nu văzuse niciodată un peşte atât de mare în plasa lui.Ne‑am aşezat pe canapea, timizi, ca în faţa unei soacre, suportând amabil experta ei analiză. La miezul nopţii eram tot acolo, Knut, desculţ, se folosea de ce avea mai bun în repertoriu ca să‑l cucerească, o imita pe Margaret Thatcher, poşetele ei de Ferragamo… Ştii ce spunea Mitterand despre ea: are buzele lui Marilyn Monroe şi ochii lui Caligula. Îl pusese pe Boy George cu vechiul lui No Clause 28. Costantino râdea, transpira.
Knut îşi terminase analiza.
– Omul ăsta e grandios, dar se vede de la o poştă că e traumatizat, spre deosebire de tine. Are nevoie de curaj.
Am aruncat în el cu o pernă, eram sigur că i‑ar fi plăcut să încerce. Părea un cobai tratat cu droguri chimice care sare şi tremură încontinuu. S‑a îndrăgostit imediat de Costantino. Era în stilul lui poetic şi masochist. Ne‑a lăsat camera de deasupra scării. Învelit în halatul lui cu drapelul englezesc, ne‑a pregătit un ginger cald, a devenit brusc discret, complice îndurerat, ofensat de negativitatea vieţii.
Privind înapoi, acum când potopul a trecut, bătălia a fost pierdută şi sicriele prietenilor sunt aliniate pe puntea cea mai de sus de pe Queen Elizabeth, cu drapelul în bernă, eu nu‑i pot uita valoarea. Întoarce‑ţi capul, Knut, pentru că vreau să te salut, să‑ţi mulţumesc şi să‑ţi spun că ai fost cel mai bun prieten din lume. Şi că eşti şi incredibil de inteligent. Iar asta am înţeles‑o numai după.
Au fost câteva zile de furioasă fericire. Departe de Italia, Costantino era altul. Am ridicat ochii sub cerul planetariului Majestăţii Sale, am rămas acolo îmbrăţişaţi, proiectaţi în dimensiunea aceea astrală. Gândeşte‑te cum ar fi dacă ne‑am putea desprinde şi am orbita împreună fără greutate… Ne‑am urcat în roata mare şi am urlat acolo sus, printre norii de smog… L‑am dus în faţa scheletului balenei albe şi a imenşilor meteoriţi. Până şi Muzeul figurilor de ceară mi s‑a părut, cu el alături, un muzeu al viitorului. I‑am făcut o fotografie îmbrăţişându‑l pe Freddie Mercury cu gura deschisă şi jacheta lui roşie de dresor. Am învăţat să intru şi să ies vertiginos din mine însumi.
Cartea Splendoare poate fi cumpărată de la:
Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.
3,8 rating based on 3.096 ratings (all editions)
ISBN-10: 9734656570
ISBN-13: 9789734656578
Goodreads: 27198980
Author(s):Publisher: Polirom
Published: 10//2015
Splendoare este un roman despre adolescenta zbuciumata a doi baieti, doua caractere in care se impletesc neliniste interioara si capriciu, tenacitate si aplecare spre carnal. Dupa copilaria petrecuta alaturi, Guido si Costantino sint purtati de viata pe drumuri separate.
In ciuda despartirii, legatura tensionata dintre ei creste in intensitate si, odata cu maturizarea tinerilor, se dezvolta in dragoste homosexuala. Separarea nu le impiedica destinele sa semene, traseele celor doi urmind fire comparabile pina in clipa reintilnirii. Harta iubirii lor ajunge sa descrie atit o Roma impregnata de mitologie, cit si o Londra extravaganta, oras in care cuplul isi poate pierde urma, o calatorie prin viata din care transpare adevarul ca splendoare inseamna insusi propriul fel – unic, complicat – de a fi.
Fragmentul zilei – 27 martie 2020: Splendoare – Margaret Mazzantini