Întoarse capul peste umărul drept, să vadă ce fel de ghete poartă celălalt – voia omul să facă o comparație – dar, vai! nu-i vedeai nici măcar picioarele, darmite ghetele! întoarse capul la stânga, dar nici acolo nu existau picioare și nici ghete. Pe față se întipări o uimire fără seamăn.
– Da’ unde ești, musiu? întrebă el peste umăr, ridicându-se în patru labe. În fața lui se întindea uni câmp pustiu, presărat cu tufișuri țepoase de mărăcini, printre care se zbenguia vântul. Oi fi eu beat?! se întrebă mr. Marvel. Avusei vedenie? Vorbii de unu singur? Ce dracu?
– Nu te speria, rosti Vocea. Domnul Marvel sări în picioare.
– Ia nu mai face pe „vintrelocul” cu mine! Unde-mi ești? Eu să mă sperii, i-auzi la el?!
– Nu te speria! repetă Vocea.
– Tu ai să te sperii peste un minut, idiotule! amenință mr. Thomas Marvel. Unde dracu te-ai băgat? Numai să pun laba pe tine… Nu primi nici un răspuns. De unde vorbiși, mă, din groapă?
Nici un răspuns.
Prostit de uimire, vagabondul încremeni așa cum era, desculț și cu haina atârnându-i pe un umăr. „Piu, piu”, făcu o ciovlică în depărtare.
– Ha, i-auzi, piu, piu, făcu și mr. Marvel. Miel nu-mi arde de glumă.
Câmpul era la fel de pustiu, din zare până-n zare; neumblat de nimeni, drumul, cu gropile lui și cu stâlpii care-l mărgineau, șerpuia lin dinspre miazănoapte spre miazăzi, iar pe bolta albastră, în afară de pasărea care piuise, nu se mai vedea nimic.
– Doamne, nu mă lăsa! îngână zdrențărosul, trăgându-și haina pe umeri. Asta de la pileală mi se trage, să fiu al dracului, dacă nu-i așa!
– Nu-i băutura, îl contrazise Vocea. Nu te prosti!
– Oh! făcu mr. Marvel, și fața se albi pe sub petele roșii. E de la pileală… repetau într-una, fără glas, buzele lui. Se învârti încet în jurul propriei axe, holbându-se în toate părțile. Să jur, nu alta, că am auzit o voce! bolborosi el.
– Desigur că ai auzit.
– Poftim, iar a început! se tângui vagabondul, închizând ochii și prinzându-și fruntea în mâini cu un gest tragic.
Deodată, însă, fu apucat de guler și scuturat zdravăn, treabă care-l ameți și mai rău.
– Nu fi idiot! îl dojeni Vocea.
– Mi-am ieșit din minți! E de rău, ce mai încoa și-ncolo. Asta-i fiindcă m-am necăjit cu nenorocitele alea de ciubote. Mi-am ieșit de-a binelea din minți. Sau or fi strigoi pe-aici?
– Niciuna, nici alta, interveni Vocea. Ascultă!
– Nebunele! mormăi încet mr. Marvel.
– O clipă! (Vocea, străbătută de un tremur, din pricina sforțării de a se stăpâni, căpătase un ton poruncitor.)
– Ei, ce e? (Vagabondul avea senzația stranie că-i apasă cineva un deget în piept.) – Crezi că sunt numai o închipuire, o nălucă?
Mr. Thomas Marvel își frecă ceafa.
– Da’ ce alta poți să fii?
– Foarte bine. Vocea avea acum un ton blajin. Atunci, am de gând să arunc cu pietre în dumneata, până ai să-ți schimbi părerea.
– Da’ unde ești, omu lu Dumnezeu?
Nici un răspuns. Deodată, prin aer șuieră o piatră, care zbură la un fir de păr de umărul domnului Marvel. Întorcându-se, vagabondul văzu cum o altă piatră sare de pe pământ, descrie o traiectorie complicată, rămâne o clipă în suspensie și se repede apoi spre picioarele lui, cu o iuțeală de glonț. Era rea aiurit ca să se mai poată feri. încă un șuierat, și iat-o că lunecă în șanț, nu înainte de a-i fi zdrelit un deget care-i ieșea din ciorapul găurit. Urlând Ha din gură de șarpe, mr. Thomas Marvel sări într-un picior și o luă la fugă… dar se împiedică de un obstacol nevăzut și, executând o tumbă, căzu pe șezut.
– Ei, tot mai sunt o închipuire, ce zici? (O a treia piatră descrise o curbă în văzduh și rămase suspendată peste capul vagabondului.)
Drept răspuns, mr. Marvel încercă să se ridice în picioare, dar fu iarăși rostogolit pe jos. De data asta rămase nemișcat.
– Dacă te mai opintești o dată, îl amenință Vocea, îți arunc piatra în cap.
– Asta-i vrăjitorie curată! exclamă mr. Thomas Marvel. Se așeză, își pipăi degetul lovit și-și aținti privirile asupra celui de-al treilea proiectil. Nu pot să înțeleg, și pace! Pietre care zboară singure… Pietre care vorbesc… Pun’te jos, piatră! Sparge-te! Mă predau.
Piatra căzu la pământ.
– E foarte simplu, îi explică Vocea. Sunt un om invizibil.
– Nu bate câmpii! mr. Marvel gâfâia de durere. Unde te-ai ascuns, cum ai făcut-o, nu știu. Mă dau bătut.
– Dar e foarte simplu, stărui Vocea. Sunt invizibil. Vreau să pricepi acest lucru.
– Asta poa’ s-o vadă orișicine, nu-i nevoie să mă iei așa repede, domnule! Ei, da’ zi și mie, cum te-ai ascuns?
– Sunt invizibil. Asta-i toată povestea. Și asta vreau să te fac să înțelegi.
– Da’ unde ești? îl întrerupse domnul Marvel.
– Aici, în fața dumitale, la șase yarzi.
– Haide, haide, că n-oi fi orb! P-ormă ai să-mi! zici că ești făcut din vânt! Eu nu-s un fraier d-ăia la care poți să le torni gogoși!
– Ei bine, sunt făcut din aer. Acuma te uiți prin mine.
– Cum, nu-i nici un pic de materie în dumneata? Vox et… cum sună mai departe aiureala asta.
– Da’ de unde, sunt o făptură omenească, sunt voinic, am nevoie de hrană și de băutură, am nevoie de haine… Atâta tot, că sunt invizibil. Pricepi? Invizibil. E foarte simplu. În-vi-zi-bil!
– Cum adică, exiști în carne și oase?
– Da, exist în carne și oase.
– Dă-mi o mână, dacă exiști! Atunci poate-o să mi se pară mai adevărat… Of, Doamne! mi-ai rupt mâna! Văleu, nu mă strânge așa!
Degetele mâinii sale libere pipăiră mâna care-i încleștase încheietura, apoi, sfioase, alunecară mai departe, atinseră un braț, dădură peste un piept musculos și se opriră pe o mutră bărboasă.
– M-ai făcut praf! exclamă vagabondul, năuc de uimire. Asta-i mai tare ca luptele de cocoși! Grozav de interesant! Și, uite, pot să văd direct prin dumneata un iepure care aleargă, la vreo juma de milă de-aici! Nici o bucățică din dumneata nu se vede, da’ stai! Examină cu băgare de seamă un anumit punct din spațiul aparent vid. N-ai mâncat cumva pâine cu brânză? întrebă el, apucând brațul invizibil.
– E-adevărat. N-au fost încă digerate.
– Așa, înțeleg. Ciudat soi de fantomă mai ești!
– Mă rog, mă rog, dar nu-i nici pe jumătate atât de miraculos, cât îți închipui dumneata.
– Pentru pretențiunile mele modeste e de ajuns de miraculos, replică mr. Thomas Marvel. Da’ cum ni reușit? Cum dracu ai făcut-o?
– E o poveste lungă. Și afară de asta…
– Îți zic drept, toată chestia m-a dat gata! mărturisi mr. Marvel.
– Ceea ce țin să-ți spun acuma este următorul lucru: am nevoie de ajutor. Nu mai am încotro. Am nimerit din întâmplare peste dumneata. Rătăceam, nebun de furie, gol, neputincios. Eram în stare să ucid și te-am văzut…
– Maică, Doamne!
– Am venit în spatele dumitale, am șovăit, am mers mai departe…
Expresia feței vagabondului era cum nu se poate mai grăitoare.
– Apoi m-am oprit. „Iată, mi-am zis, un prigonit ca și mine. Asta-i omul care-mi trebuie!” Așa că m-am întors din drum și m-am apropiat de dumneata. Și…
– Doamne! Sunt zăpăcit de-a binelea. Pot să te întreb cum vine asta și ce fel de ajutor îți trebuie?
– Vreau să-mi ajuți să găsesc haine, și un adăpost și așa mai departe. Pe-ale mele le-am părăsit de mult. Dacă nu vrei, bine!Dar ai să vrei, trebuie!
– Uite ce-i, eu sunt prea dărâmat. Nu mai da în mine și lasă-mă să plec. Trebuie să-mi revin un pic. Uite, aproape că mi-ai zdrobit degetul. Toate astea n-au nici o noimă? Jos, câmpul gol, sus, cerul gol… Cât cuprinzi cu ochii nu vezi nimic. Natura și iar natura. Și, dintr-o dată, vine un glas… un glas din cer. Și pietre. Și o mână care te strânge. Maică, Doamne!
– Vino-ți în fire, porunci Vocea, pentru că va trebui să faci treaba pe care m-am gândit să ți-o încredințez.
Brusc, mr. Marvel își dezumflă fălcile și căscă ochii.
– Te-am ales pe dumneata, urmă Vocea. Ești singurul muritor, afară de câțiva idioți de-acolo, care știe că există un om invizibil. Trebuie să fii ajutorul meu. Ajută-mă, și voi face lucruri mari pentru dumneata. Un om invizibil este un om puternic. Se întrerupse o clipă, strănutând de mama focului. Dar dacă mă trădezi, dacă nu faci ce-ți spun eu…
Se întrerupse iarăși și lovi cu sete în umărul vagabondului. Cu un urlet de spaimă, nenorocitul sări în lături.
– N-am să te trădez, scânci el. Nici să nu te gândești la așa ceva, orice-ar fi. Nu doresc decât să te-ajut, zi-mi numa ce trebuie să fac. Doamne sfinte! Uite, sunt gata să fac tot ce-mi ceri…
Cartea Omul invizibil poate fi achiziționată de la: