"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin

Fragmentul zilei – 29 septembrie 2019: Păcatele fiului. Cartea a patra – Theo Anghel

Freamătul mulțimii la auzul cuvintelor Preotesei crescu până deveni un vuiet. Beleth înțepenise cu fața la mine, privindu-mă fără să mă vadă. Și-a dat seama că îmi strângea prea tare încheieturile când m-a auzit gemând de durere. Ochii i s-au limpezit și a vrut să mă elibereze, dar eu l-am ținut cu putere.

 – Stai lângă mine! i-am șoptit. Nu-mi da drumul.

Nu eram sigură că înțelesese ce îi spusesem. Spâncenele se adunaseră deasupra ochilor, și câteva încrețituri brutale îi apărură pe frunte. Cunoșteam poziția rigidă a buzelor sale și știam că era la un pas de explozie. Am continuat să-i susțin privirea, transmițându-i cât de mult calm puteam în condițiile acelea.

Am expirat cu forță când l-am văzut destinzându-se. Știa că ziua aceea era specială pentru mine și că ar fi regretat mai târziu că îmi răpise clipe atât de prețioase dacă ar fi dat frâu liber furiei. Mi-a zâmbit și mi-a strâns încheieturile din nou, asigurându-mă că era alături de mine.

 – Mulțumesc! strecură printre buze.

Am stat nemișcați, fără să privim în altă parte decât unul în ochii celuilalt, așteptând ca gălăgia să înceteze. Cred că am uluit pe toată lumea cu reacția noastră, dar puțin ne păsa. Indiferent al cui fiu ar fi fost prințul Beleth, el era aerul pe care îl respiram și tatăl pruncului din pântecele meu, iar acest adevăr valora mai mult decât orice revelație zguduitoare.

Tibas înghiți în sec, cătând spre prinț cu o expresie de om pălit în moalele capului. Seyse și Sepatan, cu gurile căscate, îl fixau și ei pe fiul Preotesei cu teribilă stupefacție.

Seyab, de la înălțimea la care plutea, a observat totul și, aparent mulțumită de felul în care fiul ei și-a ținut firea, l-a îndemnat pe Tibas să continue.

 – Eu, Tibas, urmașul regelui Elazardului, îi aduc pe Lheya din Elazard, fiica boierului Tawe, și pe prințul Beleth, fiul Preotesei Seyabului, în fața tainei căsătoriei.

Cum mâinile ne rămăseseră prinse de prima dată când spusese asta. a sucit capul spre Seyab și i-a cerut acordul să continue. Ea a înclinat ușor din cap a încuviințare.

Mi-am controlat cu greu tremurul trupului, pentru că știam că urma partea cea mai emoționantă a căsătoriei, când mirii își jurau unul altuia credință până la moarte.

 – Spuneți după mine, împreună, spuse Tibas. Încotro vei merge tu, voi merge și eu…

 – Încotro vei merge tu, voi merge și eu, am rostit la unison, strângându-ne brațele cu nădejde.

 – Unde vei locui tu, voi locui și eu…

 – Unde vei locui tu, voi locui și eu, ne-am privit adânc.

 – Bătaia inimii tale va fi bătaia inimii mele…

 – Bătaia inimii tale va fi bătaia inimii mele.

 – Bucuria ta va fi și a mea, durerea ta o vei împărți cu mine…

 – Bucuria ta va fi și a mea, durerea ta o vei împărți cu mine.

 – În tupul tău m-am născut, și în trupul tău voi sfârși…

Vocea mi-a sunat pierit când am repetat după Tibas cuvintele care mă legau pentru eternitate de bărbatul pe care îl iubeam.

 – În trupul tău m-am născut și în trupul tău voi sfârși.

M-am clătinat ușor, copleșită de sensurile puternice ale jurămintelor elazardiene. Beleth s-a apropiat de mine și, fără să desfacă legătura brațelor, care trebuia să rămână așa până la final, m-a țintuit cu privirea, lăsându-mă să mă agăț de ea ca de singurul lucru care mă putea susține.

 – Lheya, de azi înainte ești femeia acestui bărbat, spuse Seyab cu voce sonoră, apoi Tibas mi-a atras atenția că trebuia să spun cu voce tare că acceptam.

 – Da. Accept și jur ca de azi înainte să fiu femeia acestui bărbat, am spus zâmbind spre prinț.

Îmi zâmbi și el.

 – Beleth, de azi înainte ești bărbatul acestei femei, continuă Seyab. Accepți jurământul?

 – Da. Accept și jur ca de azi înainte să fiu bărbatul acestei femei, rosti apăsat, cu un exces de sobrietate, provocând chicoteli în public.

Tibas se apropie și ne desfăcu mâinile.

 – Gata! spuse el, cu ochii spre soțul meu. Dacă vrei, poți să-ți săruți mireasa.

Prințul s-a aplecat spre mine și, petrecându-și mâna în jurul taliei mele, m-a tras aproape. Și-a lipit fruntea de a mea șoptindu-mi că sărutul era doar unul dintre lucrurile pe care ar fi vrut să mi le facă în clipa asta, apoi mi-a ridicat bărbia și mi-a atins buzele cu gura lui caldă.

Pacatele Fiului 4


Cartea Păcatele fiului. Cartea a patra poate fi cumpărată de la:

Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.


«
»

Spune-ți părerea:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: