"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin

Fragmentul zilei – 3 decembrie 2017: Stalinism pentru eternitate. O istorie politică a comunismului românesc – Vladimir Tismăneanu

Destinul radicalismului utopic în veacul XX este un subiect pe cât de complicat, pe atât de fascinant. Așa cum arăta și Paul Berman într-o importantă carte apărută la Editura Norton în 2003, Liberalism and Terror, nu putem separa fenomenul totalitarismului fundamentalist-religios, mai ales în varianta sa islamică, de tradiția agresiunii împotriva modernității liberale așa cum a fost ea incarnată în experimentele leniniste și fasciste. Mesianismul revoluționar modern s-a situat în opoziție cu valorile umanismului burghez, disprețuite și atacate drept filistine, ipocrite și mediocre. Merită să fie amintite aici contribuțiile esențiale în domeniul interpretării eshatologiei revoluționare marxiste datorate unor Jacob Talmon, Raymond Aron, Alain Besançon, Karl-Dietrich Bracher, Hannah Arendt, Leonard Schapiro, Richard Pipes, Zbigniew Brzezinski, Robert C. Tucker, Robert Conquest și Martin Malia. Aș aminti și excelenta carte a lui Daniel Chirot intitulată Modern Tyrants, o radiografie lucidă a originilor și persistenței răului în lumea contemporană. Comunismul românesc a fost o subspecie a radicalismului bolșevic, el însuși născut ca urmare a logodnei dintre tradiția revoluționară rusă și versiunea voluntaristă a marxismului. Ca să pricepem mentalitățile celor care au fondat comunismul românesc, este necesară înțelegerea naturii și sensului comunismului rus (spre a relua titlul unei excepționale și mereu actuale cărți a lui Nikolai Berdiaev). Lenin a fost primul lider care a întruchipat acest nou model carismatic, având în centru instituția partidului revoluționar „înarmat” cu ideologia opoziției totale în raport cu democrația liberală și economia de piață. Stalinismul reprezintă versiunea extremă (și extremistă) a bolșevismului, iar cazul românesc, inclusiv sinteza perversă dintre leninism, tiers-mondism și un naționalism xenofob (înrudit cu ceea ce Umberto Eco numea „ur-fascism”, fascism primordial) în ideologia epocii Ceaușescu, poate lumina efectele dezastruoase ale unor asemenea experimente de „inginerie socială”.

În recenzia făcută cărții mele Stalinism pentru eternitate în revista Times Literary Supplement, istoricul britanic David Pryce-Jones accentua importanța conceptului de bizantinism în explicația pe care o propun asupra fenomenului comunist românesc. Într-adevăr, natura conspirativă a partidului (chiar atunci când ajunsese la putere), permanentele jocuri de culise, lupta feroce pentru putere, absența dimensiunii etice și sacralizarea unei ideologii împietrite, toate acestea s-au combinat într-o matrice totalitară cu trăsături specifice pe care m-am străduit să le luminez în cartea mea. Scriind despre volumul meu în revista trimestrială East European Politics and Societies, istoricul american Robert Levy, autorul biografiei Anei Pauker, apărută tot la University of California Press și tradusă la Polirom, observa: „Savant strălucit care combină o vastă bază teoretică cu o înțelegere instinctivă a ceea ce el descrie drept dramele «tragicomice» ale clandestinității comuniste românești, el [Vladimir Tismăneanu] posedă o cunoaștere intimă a psihicului comunist și a componentei sale românești. Aceste elemente i-au fost de mare folos în scrierea acestei cărți, fără îndoială analiza fundamentală a comunismului românesc (the definitive account of Romanian communism)” (vol. 14, nr. 4, toamna lui 2004, p. 697). În același sens a scris și William Crowther, cunoscut politolog american specializat în chestiuni românești, într-o recenzie apărută în Slavic Review. Nu mai insist asupra subtilei cronici apărute în trei episoade în România literară, sub titlul „Demonii”, de Mircea Mihăieș (inclusă în acest volum ca postfață).

Câteva precizări semnificative: am lucrat vreme de mai bine de 20 de ani la scrierea unei istorii politice a comunismului românesc (între timp am publicat numeroase alte cărți, mai mult sau mai puțin înrudite cu acest subiect). Spun istorie politică doar spre a distinge demersul pe care îl propun de alte forme de istorie: socială, economică etc. Altminteri, spre a fi cât se poate de clar, în cazul acesta, deci al analizei comunismului românesc ca fenomen politic și ideologic, istorie politică înseamnă istorie pur și simplu. Prin urmare, este vorba despre prima istorie comprehensivă și comparativă a acestui fenomen, de la nașterea sa, trecând prin clandestinitate, prin luptele acerbe pentru putere și impunerea unui model instituțional ideocratic-totalitar, până la prăbușirea din decembrie 1989 și viața sa de apoi, agonică și duplicitară, în România de după Ceaușescu. Faptul că este vorba despre o lucrare necesară din punct de vedere intelectual și moral, despre o istorie definitivă, este notat chiar de Robert C. Tucker, profesor emerit la Universitatea Princeton, biograful lui Stalin și autorul unor cărți clasice de marxologie și sovietologie, în cuvintele de susținere a cărții publicate pe coperta a patra. Lucrarea a primit în decembrie 2004 Premiul Barbara Jelavich din partea Asociației Americane pentru Avansul Studiilor Slave, din care face parte și Asociația de Studii Române, pentru o carte remarcabilă (distinguished monograph) pe teme sud-est și central-europene publicată în anul anterior. În motivația juriului pentru acest prestigios premiu se arată că lucrarea „este o contribuție decisivă la înțelegerea mecanismelor de funcționare a Partidului Comunist Român și a dinamicii regimurilor comuniste din Europa de Est și o combinație de rigoare științifică, interpretare creatoare și convingătoare, precum și angajament personal”. Să mai spun că o recenzie elogioasă a apărut și în influenta revistă Foreign Affairs sub semnătura politologului american Robert Legvold, profesor la Universitatea Columbia din New York. Amintesc aceste lucruri pentru că, mai ales în ultima vreme, există o tendință de a susține, în totală contradicție cu evidența factuală, inexistența unei istorii a comunismului românesc de la origini până la prăbușire (am citit asemenea afirmații în diverse ziare și reviste). În ce mă privește, pe baza a ceea ce am întreprins, inclusiv ani de investigații în arhive, sunt convins că această istorie există. Iar acum, când cartea apare în românește, lucrurile se vor clarifica și vom putea discuta ipotezele și concluziile mele în deplină cunoștință de cauză. În acest context, țin să reamintesc un principiu esențial pentru sănătatea climatului intelectual, și anume acela care spune că ignoranța nu este un argument. Eu, unul, în cartea mea, i-am amintit pe cei care au contribuit, de-a lungul deceniilor, la studierea științifică a comunismului românesc. Tocmai din acest motiv am închinat cartea memoriei profesorului Ghiță Ionescu, cel în care am văzut un mentor și un model. Dar, așa cum mi-a scris profesorul cu câteva luni înaintea dispariției sale, lucrarea sa din 1964 nu fusese construită pe baza accesului la arhivele P.C.R. În plus, se oprea la momentul începutului despărțirii de Moscova: „Bineînțeles că îmi poți dedica volumul tău în ce fel dorești. Plăcerea și onoarea vor fi de partea mea. Cred că, într-adevăr, ai făcut descoperiri enorme în arhive și că volumul meu, dată fiind bogăția materialelor pe care le va aduce cartea ta, are să pară doar un predecesor învechit”. În ce mă privește, consider lucrarea lui Ghiță Ionescu drept fundamentul pe cât de original, pe atât de viabil pe care am încercat să clădesc propria mea analiză a acestei inepuizabile teme (vezi articolul meu „Amintirea lui Ghiță Ionescu”, 22, 10–16 iulie 1996, p. 4). În egală măsură, urmând modelul său, sunt primul care să susțină cercetătorii români în efortul de cunoaștere a itinerariului politic al comunismului românesc, însă cred că trebuie să recunoaștem prioritățile și împlinirile, mai ales atunci când acestea sunt validate de comunitățile științifice din țară și din străinătate.

 

 


Cartea Stalinism pentru eternitate. O istorie politică a comunismului românesc poate fi achiziționată de la:

 

«
»
%d blogeri au apreciat: