Fragmentul zilei – 3 iunie 2020: Povestea kendamei pierdute – Adina Rosetti

O plimbare prin cartier.

A fost odată în Ferentari…. Stați așa! Voi ați fost vreodată în Ferentari? E un cartier din București, cu case, blocuri, magazine și școli ca oricare alt cartier și, desigur, cu o mulțime de copii care s-ar juca de dimineața până seara, când părinții lor vin să-i cheme înapoi acasă.

Zilele de vară sunt fierbinți și vesele în Ferentari. Nu e un lucru neobișnuit să vezi pe alee o piscină gonflabilă în care se bălăcesc copii sau, în serile de sâmbătă, un cort de nuntă întins între blocuri. Dacă locuiești acolo și ieși în parcul din spatele școlii sau la minimarketul din colțul străzii, sunt șanse să te întâlnești cu cineva cunoscut sau chiar cu vreo rudă. Iar dacă-i întrebi pe puștii care locuiesc în cartier ce și-ar dori să apară peste noapte, ți-ar spune: un parc de amuzament, cu cele mai năstrușnice atracții. Sau un supererou cu puteri speciale care să devină invizibil când vrea el și să-nvingă toți răufăcătorii. Sau cea mai frumoasă prințesă, care să locuiască într-un palat cu totul și cu totul din aur. Sau, de ce nu?, unul dintre băieții de la Noaptea Târziu, trupa de parodii muzicale pe care o urmăresc, încântați, pe YouTube. Ar fi chiar tare și s-ar putea întâmpla într-o bună zi.

La asta visează și eroii poveștii noastre, Ionuț și Diana, colegi de școală, vecini și parteneri de joacă. Amândoi locuiesc de când se știu în Ferentari, pe Strada Trompetului. (Dacă vă întrebați ce-i aia un „trompet”, aflați că nu e deloc același lucru cu o „trompetă”! Trompeta este un instrument, în timp ce trompetul este instrumentistul care cântă la ea.)

Ionuț are o pasiune pentru kendama; și-ar dori să-i iasă toate schemele perfect și să câștige o competiție. Dianei îi place să se plimbe cu rolele, să asculte muzică și, mai presus de toate, să danseze. A învățat dansurile din toate melodiile ei preferate doar uitându-se de zeci de ori la videoclipuri și de două ori pe săptămână merge la un curs de dansuri rome; marțea și joia, pe lângă penar, cărți și caiete, își pune în ghiozdan și-un costum special, vesel și foarte colorat.

Ziua în care începe povestea noastră nu a fost cu nimic mai neobișnuită decât o zi oarecare: orele de școală, drumul prin cartier înapoi acasă și… of, temele pentru a doua zi! Și poate că nu s-ar fi întâmplat nimic dacă niște fracții nu le-ar fi dat bătăi de cap… Foarte mari bătăi de cap, veți vedea.

O după-amiază cam plictisitoare.

Pe măsuța care-i servește drept birou, ionuț are deschis caietul de mate, cu tema neterminată. Aruncă o privire peste exercițiile cu fracții. Știe că mama n-o să-i verifice azi temele, pentru că lucrează în tura de seară. De când s-a despărțit de tatăl lui, mama și-a mai luat încă o tură. Lucrează de dimineața până seara târziu la un restarurant de lux. Ionuț a fost o singură dată acolo și nu i-a plăcut: toată lumea îl ciupea de obraji și-l întreba cum merge cu școala. Mama vine așa de obosită, încât nu mai are putere să-i gătească și lui minunățiile pe care le pregătește la serviciu. De mâncare se ocupă bunica; ea locuiește în aceeași curte, lângă ei, și tot acolo locuiește și unchiul lui. E bine să ai o familie mare!

„Să se scrie o fracție știind că diferența ditnre numitor și numărător…” „A, o să mă descurc mâine cu fracțiile astea”, își spune Ionuț și închide caietul. S-ar juca Five Nights at Freddy’s, mai ales că mai are un pic până la ultimul nivel, dar nu are chef să viseze iar urât. E jocul lui preferat, însă de câteva ori l-a făcut să aibă coșmaruri. Ceva înfricoșător, cu fantome, brrr, mai bine să nu mai vorbim despre asta!

Într-o după-amiază cam plictisitoare, în care temele la mate îți dau bătăi de cap și nimic nu pare să se lege (nici pisoiul n-are chef de joacă și preferă să doarmă!), cel mi bine este să ieși din casă și să-ți cauți prietenii. Ionuț își ia kendama, obiectul la care ține cel mai mult, se strecoară pe lângă camera bunicii și iese afară, pe strada pustie, toropită de căldură. Se îndreaptă către numărul 9A și sună la casa cu poartă verde, unde locuiește Diana.

Când Ionuț a venit să o cheme la joacă, Diana i-a zis mai întâi că nu iese, dar el a tot insistat.

 – Hai, Diana, am învățat niște scheme noi, hai să-ți arăt!

Și ei îi cam dădea bătăi de cap tema la mate, dar era hotărâtă s-o rezolve, pentru că de-abia aștepta seara ca să urmărească serialul ei preferat, iar mama îi dădea voie să se uite numai dacă-și termina toate lecțiile. Mama își dorește foarte mult ca Diana să meargă la școală, apoi la liceu și facultate, pentru că ea nu a reușit. Dar e destul de greu să-ți faci temele cu două surori mai mici în aceeași cameră care vor mereu ceva de la tine.

 – Dă-mi-l și mie!

 – Ba mieee, îl vreau eu! strigau cele două surori mai mici ale Dianei, trăgând de spinnerul ei cel nou.

„Uneori e foarte enervant să ai surori mai mici”, își zice Diana, supărată. Trebuie să împarți totul cu ele, camera, patul, biroul și chiar jucăriile pe care doar ce le-ai primit de ziua ta. Asta nu e drept! Camera e destul de mică și e mereu plină de jucăriile și lucrurile celor două fetițe. Diana de-abia are loc pe un colț de birou pentru cărți, caiete și calculator. Își exersează dansurile în bucătărie, când mama ei gătește.

Închide ochii, ca să uite de probleme și-și imaginează că e o prințesă, cu părul lung-lung și ondulat, ca în poveștile pe care le adoră. Nu se poate hotărî dacă e blond-argintiu, ca al Elsei din Frozen, sau negru-abanos, cum îl are Albă-ca-Zăpada. „O să mă fac întâi blondă ca Elsa și pe urmă, dacă mă plictisesc, brunetă la loc”, se gândește ea, zâmbind cu ochii închiși.

 – Dă-mi-l mieee!

 – Ba mie! strigă surorile trăgând de spinner.

 – N-aveți decât să luați voi spinnerul ăla, eu ies pe-afară, le aruncă Diana și coboară scările în fugă.

Povestea Kendamei Pierdute


Cartea Povestea kendamei pierdute poate fi cumpărată de la:

Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.


Average Rating:

3,9 rating based on 26 ratings (all editions)

ISBN-10:
ISBN-13: 9786067883640
Goodreads: 40492561

Author(s):Publisher: Arthur
Published: //2018

O poveste despre Ferentari, cu zâne, vrăjitori și kendame, dar mai ales cu copii care pot schimba lumea.

Zilele de vară sunt fierbinți și vesele. Copiii s-ar juca afară de dimineața până seara, dar școala nu s-a terminat încă. Ionuț o convinge pe Diana să ia o pauză de la teme și să iasă în parc. Acolo se întâlnesc cu Leo, un băiat misterios și temut, care îi ia kendama și nici că mai are de gând să i-o dea înapoi.

Copiii se trezesc urmărindu-l pe Leo până pe înfricoșătoarea Alee a Duhurilor, unde o pătură groasă de nori plumburii acoperă mereu cerul, casele și blocurile nu mai au culoare, iar gunoiul se înalță într-un munte enorm. Oare Ionuț și prietenii lui o să aibă curaj să-l înfrunte pe puternicul vrăjitor Leo și să elibereze Aleea Duhurilor de sub vraja lui?
 


Fragmentul zilei – 3 iunie 2020: Povestea kendamei pierdute – Adina Rosetti

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

La începutul paginii